Mecanisme pentru stimularea inovatiei

    Daca intrebi vreun manager cu MBA sau vreun profesor de scoala de afaceri care sunt companiile cele mai vizionare, iti va mentiona precis printre ele si 3M.

    Cu ceva timp in urma, intr-o carte despre cele mai bune 100 de decizii de management din istorie, gasisem si decizia managerilor de la 3M de a acorda angajatilor 10-15% din timpul de munca pentru dezvoltarea proiectelor personale. Chiar mi s-a parut ceva deosebit; o decizie foarte inspirata, strategica. Sa stimulezi experimentele pentru ca, mai apoi, sa pastrezi ceea ce se dovedeste a fi o inovatie deosebita este cel mai bun lucru pe care il poate hotara un manager in ce priveste mai buna valorificare a potentialului resurselor umane.

    Dar ceea ce am aflat despre 3M intrece orice asteptari pe care le-as fi putut avea, desi stiam ca face parte dintre companiile cele mai vizionare! „Regula 15%” nu este singurul mecanism care stimuleaza progresul la 3M. Mai sunt alte… 13 mecanisme!

    Iata-le mentionate in continuare:

  1. pentru stimularea dezvoltarii de noi produse s-a instituit regula ca 25% din vanzarile fiecarei divizii sa provina din produse/servicii introduse in ultimii 5 ani.
  2. pentru stimularea intraprenoriatului a luat nastere premiul „Pasul de Aur”. Evident, cei care isi asuma riscuri si reusesc sa puna pe picioare cele mai bune idei noi de afaceri vor primi acest premiu.
  3. tot pentru stimularea intraprenoriatului s-a infiintat o bursa. Valoare ei maxima este de 50.000 de dolari.
  4. pentru stimularea comunicarii ideilor in interiorul companiei se acorda periodic premii de participare la tehnologie acelor manageri care implementeaza fluxuri noi de productie in alte divizii.
  5. angajatii care isi aduc o contributie semnificativa la nivelul tehnicii sunt alesi ca membri onorifici in Societatea Carlton.
  6. angajatilor care au conceput un nou produs li se permite sa-l implementeze si sa conduca proiectul respectiv in interiorul 3M ca si cum arfi departamentul lor sau divizia lor.
  7. un sistem original de ierarhie permite profesionistilor sa avanseze catre top management fara sa puna in pericol cercetarile, experimentele, activitatile pe linie strict profesionala.
  8. periodic, membrii diviziilor se intalnesc pentru a vorbi despre cele mai noi produse/servicii sau proiecte pe care le dezvolta fiecare dintre ele. (Asta imi amintesc ca sugerasem si eu managementului de la Clinicile YoyoPet! )
  9. comunicari stiintifice si tehnice in care se fac schimburi de idei si de descoperiri.
  10. pentru identificarea si mai buna gestionare a problemelor intampinate de clienti, precum si pentru folosirea datelor in procesele interne cu scopul de a genera noi solutii, echipe de cativa membri sunt trimise la sediile/domiciliile clientilor.
  11. prioritizare la nivel de proiecte/produse prin alegerea la nivelul fiecarei divizii a uneia pana la trei directii (proiecte) cu obiective specificate clar.
  12. autonomie si descentralizare; 42 de fabrici in 40 de state, majoritate situate in orase mici.
  13. folosirea unor scheme de participare la profit extinsa la aproape toti angajatii.
    Cu asemenea rotite strategice, care merg ca unse, cum sa nu intri in topul celor mai vizionare companii din lume! Acum ca le-am aflat, suntem liberi sa le aplicam si noi!
Reclame

Umorul si creativitatea

   In „Cum sa gandesti ca Einstein” se povesteste la un moment dat un caz in care pasagerii unui avion care zbura pe o cursa interna in State, deturnat catre Cuba, au stat foarte cuminti, au fost chiar amuzati de ceea ce se intampla. Se intampla in 1969 cu o cursa Eastern Airlines. Mai exact, atunci cand pilotul le-a adus la cunostinta faptul ca avionul a fost deturnat si ca ruta de zbor s-a schimbat, pasagerii au inceput sa rada. Ei il recunoscusera printre ei pe Allan Funt care – la acea vreme realiza emisiunea „Candid camera” (Camera ascunsa) – si se asteptau sa fie subiectii unei glume. Asa ca, pe tot parcursul zborului, pasagerii s-au simtit minunat. Ii si vad imaginandu-si in gluma ca vor dansa pe muzica plina de viata dintr-un club cubanez alaturi de vreo femeie senzuala. 🙂 Doar la aterizare au inteles ca, de fapt, chiar au ajuns in Cuba!

     Dupa tot episodul ramane o concluzie foarte importanta: umorul ne face sa acceptam pana si lucrurile in mod obisnuit inacceptabile! De fapt, rasul are efecte multe si benefice asupra organismului. Pentru ca – incet, incet – sa ajungem acolo unde ne intereseaza (adica la capitolul Creativitate), trebuie sa spun ca unul dintre aceste efecte consta in dilatarea pupilelor astfel incat una dintre consecinte este pur si simplu aceea ca vedem mai mult si vedem mai bine decat in mod normal. Lucrul acesta nu este valabil numai strict fiziologic vorbind (adica doar in legatura cu simtul vazului) ci se extinde si in ceea ce priveste reprezentarea. Creand o stare de bine, de relaxare, umorul aduce cu sine flexibilitate, adica exact ceea ce este necesar pentru a surprinde perspective diferite si – implicit – solutii noi.

    Pe tot parcursul proceselor care necesita creativitate-inventivitate pastilele de umor sunt bine-venite. Mai mult, ele sunt absolut necesare atunci cand ne-am impotmolit. Schimbandu-ne starea, ne vom putea schimba si perceptia asupra situatiei, asupra provocarii. „Change the way you look at things and the things you look at will change!” este valabil mai mult ca oricand in aceasta situatie. Asta mai are legatura si cu un alt aspect: ar putea sa para chiar paradoxal dar nu numai ce nu stim (sau ceea ce nu stim ca nu stim) ne afecteaza, ne ingusteaza optiunile, ci si ceea ce stim! Chiar din momentul alegerii cuvintelor, noi alegem o anumita perspectiva si judecam situatia numai prin lentilele respective. Ori masura in care reusim sa jonglam cu punctele de vedere este masura libertatii noastre in gandirea inventiv-creativa. Iar pentru a fi creativi chiar avem nevoie de o asemenea libertate. Edison avea o replica „La naiba cu regulile! Incercam sa realizam ceva aici!”…

     Concluzia: umorul inseamna si genereaza flexibilitate iar flexibilitatea creaza mediul necesar in care noul poate sa apara si sa se dezvolte, in care resursele interioare si exterioare pot fi folosite mai eficient. Si ciclul se poate inchide apoi, amplificand procesele si randamentul.

Creativitate de mana stanga – natura ne inzestreaza diferit

     In urma cu cativa ani, niste cercetatori americani au observat ca multi dintre oamenii care au ajuns in top in diverse domenii in S.U.A. scriu cu mana stanga. Ei s-au intrebat daca intre cele doua lucruri exista o legatura. Rezultatele cercetarilor au fost uimitoare: intre scrisul cu mana stanga – pe de-o parte – si creativitatea si succesul atins de persoana respectiva exista o legatura.

     Lucrurile stau in felul urmator: emisferele cerebrale sunt specializate. Pe langa acest aspect, fiecare emisfera coordoneaza activitatea jumatatii opuse a corpului. Astfel, atunci cand scriem cu mana dreapta, activitatea noastra este coordonata de emisfera stanga (care este specializata pe procese logice). Atunci cand incercam sa scriem cu mana stanga, se formeaza un nou centru al scrisului, de aceasta data pe emisfera dreapta (specializata pe procese emotionale, procese imaginativ-creative, perceptie holistica, imagine si muzica). Scriind cu mana stanga facem ca acel centru nervos nou format, care se invecineaza de centrul proceselor imaginativ-creative, sa-l activeze si pe acesta din urma. Pentru ca nu exista decat un centru al imaginatiei si creativitaii, cei care scriu cu mana stanga au un avantaj fata de cei care scriu cu mana dreapta: activand in mod repetat acest centru nervos ei “vad” in permanenta mai multe solutii posibile ale aceleeasi situatii. Aceasta le permite sa ia in considerare mai multi factori care influenteaza situatia si, in acest fel, sa creasca probabilitatea ca decizia pe care o iau sa fie una mai buna decat deciziile la care cei care scriu cu mana dreapta s-ar opri (de cele mai multe ori, trebuie sa recunoastem, avem tendinta sa ne oprim la prima solutie pe care o gasim).

     Ca sa avem acum o privire de perspectiva asupra fenomenului – comparatie intre stangaci si dreptaci – sa ne gandim ca in orice situatie de viata, indiferent de complexitatea ei, persoanele care scriu cu stanga au toate sansele sa ia decizii mai bune. Asta ii va propulsa, bineinteles, mult mai sus si mult mai usor, in cariera!

     Ar mai fi interesant de facut o cercetare in acest sens pentru a se stabili cam care este rata aparitiei caracteristicilor specifice geniilor printre cei ce scriu cu mana stanga, sau de vazut cam cate dintre genii scriau cu mana stanga. Este cunoscut faptul ca si Leonardo da Vinci era stangaci.

    

„Investigatia intelectuala” si „experimentul teoretic”

     Daca s-ar intalni o persoana/un grup de persoane pasionata/e de activitatea si de geniul lui Leonardo da Vinci cu o alta persoana/un alt grup de persoane pasionata/e de geniul si activitatea lui Albert Einstein, ar avea cu siguranta multe lucruri de discutat. Dar ce s-ar intampla daca – ipotetic vorbind – s-ar intalni chiar cele doua genii?!? O carte cu dialoguri ipotetice intre cei doi cred ca ar face inconjurul lumii si ar fi nemaipomenit daca as gasi pe cineva interesat de dezvoltarea unui proiect in acest sens. Totusi, cei doi se pot intalni in mintea fiecarei persoane pasionate de realizarile, de modul de a fi si de a gandi al celor doua personalitati.

     Ce-mi face sa se aprinda imediat un beculet este asemanarea izbitoare dintre „metodele de lucru”. Am folosit ghilimele pentru ca este vorba despre metode de lucru …cu mintea! Astfel:

  • in articolul despre Leonardo spuneam ca a atins excelenta ca urmare a nenumaratelor sale observatii de o deosebita acuratete, a experimentelor ingenioase, a reflectiilor adanci si temeinice. El folosea cel putin trei perspective asupra obiectului studiului si studia cat se poate de bine relatiile dintre elementele componente. Acorda o atentie deosebita pentru detalii – trecea de la un detaliu la altul numai dupa se familiariza si dupa ce intelegea absolut tot ce putea sa inteleaga referitor la primul.  Era analitic si metodic si nu a avut limite in ceea ce priveste investigatia intelectuala; imaginatia lui libera si fina capacitate de intelegere patrundeau oriunde dorea.
  • despre Einstein se stie faptul ca avea inca de mic obiceiul sa analizeze in detaliu orice punct de vedere/gand/idee/informatie si ca nu se angaja in dicutii legate de aspectele respective pana cand nu sonda mental fiecare implicatie pe care acestea puteau s-o aiba. Pentru aceasta, Einstein se folosea de experimente mentale. Crea pur si simplu mental probleme care sa-l ajute in a-si explora ideile. Imagina scenarii extreme din care tragea concluzii deosebit de utile in legatura cu ideile avansate. Se stie ca Einstein a spus ca „imaginatia este mai importanta decat cunoasterea”. El a numit acest mod de lucru „experimentul teoretic” sau „experiment mental” spunand – ori de cate ori avea ocazia – ca pentru experimentul teoretic nu ai nevoie decat de un stilou si o foaie.

     Cele doua genii au multe alte trasaturi comune ce trebuie analizate in detaliu.

Ipoteza privind barierele in calea solutiilor si ideilor

     Cred ca, de cele mai multe ori, chiar o idee reprezinta o bariera in calea altor idei. Aceasta ipoteza are doua sub-componente:

1. Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa se opreasca la prima solutie care le vine in minte. Asta le scade receptivitatea si disponibilitatea pentru noi puncte de vedere si le scade implicit sansele de a gasi alte posibilitati. Atentie! Cea dintai solutie are sanse mari sa nu fie cea mai buna pentru ca, de cele mai multe ori, ea ne vine imediat, fara ca noi sa intelegem in profunzime situatia cu care ne confruntam si fara sa luam in calcul factori importanti care concura la situatia respectiva. Chiar si in cazul in care solutia propusa nu este prima, tot o idee va constitui – pe baza unor considerente specifice contextului respectiv – o piedica in cautarea altor solutii/idei (poate fi cazul in care o solutie foarte buna nu mai apare pentru ca ne-am oprit deja la o solutie buna). Sau poate fi cazul in care doua idei/solutii sunt percepute ca opuse si se dezbate cu privire la alegerea uneia sau celeilalte.

2. Exista o idee-prag (poate fi situata undeva intre a 3-a si a 6-a sau a 7-a solutie pe care o vedem posibila)  dincolo de care, daca vom opera cu schimbari si re-asezari ale perspectivei asupra situatiei, vom putea genera si nenumarate optiuni. Cu alte cuvinte, va exista un moment in care vom considera ca nu mai exista posibilitati cand – de fapt – trebuie sa ne schimbam doar perspectiva pentru a putea gasi alte solutii. Ideea-prag corespunde unei reprezentari-prag. Din moment ce creativitatea umana nu are limite, este evident ca „pragul” este doar o limitare de moment, data de un slab exercitiu, de folosirea improprie a resurselor si a abilitatilor. In acest moment, tot ce trebuie sa facem este sa ne schimbam perspectiva asupra situatiei.

 

Managementul creativitatii

     Creativitatea angajatilor este cea mai valoroasa resursa a fiecarei companii iar ideile lor creatoare constituie cele mai importante produse ale organizatiei respective. Eu vad un viitor in care piesa centrala va fi Ideea; vad o Societate a Ideii. Se va trai din idei si pentru idei. Bineinteles, se va trai din ideile puse in practica, insa procesul de cautare al lor va fi si el important. Un exemplu la care ma gandesc este ca, in eventualitatea in care se vor fi cheltuit 80-90 % dintre resurse, cred ca va exista cineva care sa-si bata capul si sa vina cu o solutie prin care sa arate cum restul de resurse ar putea servi umanitatea pentru tot atat de mult timp pe cat a durat consumarea celei mai mari parti a lor.

     Daca ar fi sa folosim o metafora, cel mai potrivit ar fi sa privim fiecare organizatie ca stand efectiv pe o mina de aur. Evident, aurul trebuie sa iasa cumva la iveala; uneori trebuie sa sapi, alteori ar putea sa fie nevoie de ploi care sa spele depunerile iar alteori ar putea sa fie nevoie ca pamantul sa se scuture violent. Chiar si dupa ce aurul se afla la suprafata, el va trebui prelucrat si finisat. Dar bogatia exista! Este acolo, inlauntru!

     Ca sa revenim la sensul propriu, este nevoie de un management eficient al acestor resurse valoroase reprezentate de resursele interioare ale individului, mai ales de creativitate. Dar ce ar presupune managementul acestui tip de resurse??

Citește restul acestei intrări »

Stress-ul si creativitatea

     Pe octavdafinoiu.ro am postat un articol despre doua experimente facute pe porcusori. Ele sunt relevante in ce priveste efectul stress-ului asupra comportamentului si asupra capacitatii de a invata si a memoriei.

     Stress-ul afecteaza – de asemenea – si capacitatile imaginativ-creative. De traume nici nu mai vorbesc. In asemenea situatii (trauma, frica, stress permanent) zona din creier raspunzatoare de creativitate si imaginatie pur si simplu se opreste. Acest lucru ne impiedica practic sa ne folosim eficient resursele interioare – ma refer aici la capacitatea noastra de a cauta, a vedea si imagina solutii pentru contextele cu care ne confruntam. In schimb pot fi activate zone din creier raspunzatoare de instincte, in functie de cat de dificila si de importanta este situatia-problema.

     In cazul unor evenimente deosebit de grave se intampla ceea ce specialistii numesc „atac la amygdala”. Este vorba de o paralizare temporara a activitatii unor centri nervosi printre care si zona raspunzatoare de procesele imaginativ-creative. Aceasta „pana de curent” dureaza cca trei ore, timp in care individul se aduna cu greu, are dificultati in a gandi coerent si intra practic intr-un fel de bucla a gandirii care are in centrul ei evenimentul traumatizant ce a survenit; firul gandirii este asemanator unui pick-up stricat al carui ac aluneca in continuu pe acelasi sant al discului.

     De principiu, exista solutii si pentru asemenea situatii. Cel putin una dintre ele vine din domeniul programarii neuro-lingvistice/conditionarii neuro-asociative. Ea are la baza faptul ca nu situatia ne afecteaza direct ci modul in care o interpretam noi. Ca atare, noi am putea schimba semnificatia contextului respectiv astfel incat sa nu ne mai afecteze atat de mult.