„Cum sa gandesti ca Einstein” – Scott Thorpe

     „Cum sa gandesti ca Einstein” este o carte cu care te poti delecta si din care poti sa si inveti ceva foarte util. Pe alocuri chiar am ras pentru ca stilul lui Scott Thorpe este simplu si distractiv. Din moment ce atat solutiile la problemele cu care ne confruntam cat si obstacolele din calea lor se afla – de fapt – in mintea noastra, avem nevoie de exercitii care sa ne ajute sa le vedem pe primele si sa le ocolim pe cele din urma. De la primul la ultimul capitol, cartea insista pe tehnici sistematice in acest sens.

Deosebit de important este sa identifici corect problema; nici chiar Einstein nu ar fi reusit sa gaseasca solutiile unor probleme incorect definite. Altfel, in loc sa-ti largesti aria optiunilor, iti pui o multime de restrictii. Mai rau este faptul ca tocmai gandirea conventionala pare sa fie corelata cu „orbirea” in fata problemelor. Einstein reusea sa sparga tiparele si sa incalce regulile care pareau de neincalcat pentru contemporanii sai. Asta s-a petrecut mai ales in zorii carierei sale cand, pentru ca nu s-a aflat in contact cu lumea stiintifica, a reusit sa evite modelele de gandire ineficiente ale oamenilor de stiinta de la acea vreme, ceea ce i-a permis sa faca si cele mai importante descoperiri (contributiile sale remarcabile au venit la inceputurile carierei sale!).

Principiul central al cartii este acela al incalcarii regulilor. Poate fi vorba despre nesocotirea regulilor, de ocolirea lor, de adoptarea regulilor opuse, de exceptii de la reguli sau, pur si simplu, de neglijarea regulilor. Evident, intai va trebui ca regulile sa fie identificate. 🙂

Mi s-a parut deosebit de importanta ideea ca redirectionarea gandirii are nevoie de o structura – adevar la care ajunsesem si eu cand incercam sa inteleg modul in care se formeaza reprezentarile si cum pot fi ele influentate ori schimbate. Apoi mi-a mai placut faptul ca am mai primit doua, trei confirmari: cele referitoare la retinerea (pe cat posibil) a cat mai multe idei si – derivat din aceasta necesitate – notarea lor pe cartonase, apoi reprezentarea prin desene/scheme mai mult sau mai putin complexe a oricaror situatii si probleme. Sunt cam trei ani (din ultimii zece in care scriu cam toate ideile care imi vin) de cand imi reprezint ideile – in cuvinte ori fel de fel de desene – mai intai pe cartele de metrou (si am tot timpul la mine cateva!) si abia apoi le dezvolt si le transcriu in agenda. Recomand asta cu caldura tuturor! Rezultatele sunt dincolo de asteptari si de imaginatie! Se intampla sa ajung seara acasa chiar si cu zece asemenea cartonase care-mai-de-care pline cu idei geniale. Am impresia ca, permanent, creativitatea si cartelele de metrou din buzunare isi dau mana! 🙂

Cartea mai abunda si in citate. Cele mai multe sunt ale lui Einstein. Si cele mai importante! …si cele mai hazlii! Iata doua dintre ele:

Problemele importante cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel al gandirii ca atunci cand le-am creat! (Albert Einstein)

 „Principiul telegrafului fara fir nu este greu de inteles. Telegraful obisnuit este ca o pisica foarte lunga. O tragi de coada in New York si ea miauna in Los Angeles. Telegraful fara fir este la fel, numai ca lipseste pisica.” (Albert Einstein)

Reclame

Managementul creativitatii

     Creativitatea angajatilor este cea mai valoroasa resursa a fiecarei companii iar ideile lor creatoare constituie cele mai importante produse ale organizatiei respective. Eu vad un viitor in care piesa centrala va fi Ideea; vad o Societate a Ideii. Se va trai din idei si pentru idei. Bineinteles, se va trai din ideile puse in practica, insa procesul de cautare al lor va fi si el important. Un exemplu la care ma gandesc este ca, in eventualitatea in care se vor fi cheltuit 80-90 % dintre resurse, cred ca va exista cineva care sa-si bata capul si sa vina cu o solutie prin care sa arate cum restul de resurse ar putea servi umanitatea pentru tot atat de mult timp pe cat a durat consumarea celei mai mari parti a lor.

     Daca ar fi sa folosim o metafora, cel mai potrivit ar fi sa privim fiecare organizatie ca stand efectiv pe o mina de aur. Evident, aurul trebuie sa iasa cumva la iveala; uneori trebuie sa sapi, alteori ar putea sa fie nevoie de ploi care sa spele depunerile iar alteori ar putea sa fie nevoie ca pamantul sa se scuture violent. Chiar si dupa ce aurul se afla la suprafata, el va trebui prelucrat si finisat. Dar bogatia exista! Este acolo, inlauntru!

     Ca sa revenim la sensul propriu, este nevoie de un management eficient al acestor resurse valoroase reprezentate de resursele interioare ale individului, mai ales de creativitate. Dar ce ar presupune managementul acestui tip de resurse??

Citește restul acestei intrări »

I see possibilities

…infinite new possibilities!
Free Hit Counter