Umorul si creativitatea

   In „Cum sa gandesti ca Einstein” se povesteste la un moment dat un caz in care pasagerii unui avion care zbura pe o cursa interna in State, deturnat catre Cuba, au stat foarte cuminti, au fost chiar amuzati de ceea ce se intampla. Se intampla in 1969 cu o cursa Eastern Airlines. Mai exact, atunci cand pilotul le-a adus la cunostinta faptul ca avionul a fost deturnat si ca ruta de zbor s-a schimbat, pasagerii au inceput sa rada. Ei il recunoscusera printre ei pe Allan Funt care – la acea vreme realiza emisiunea „Candid camera” (Camera ascunsa) – si se asteptau sa fie subiectii unei glume. Asa ca, pe tot parcursul zborului, pasagerii s-au simtit minunat. Ii si vad imaginandu-si in gluma ca vor dansa pe muzica plina de viata dintr-un club cubanez alaturi de vreo femeie senzuala. 🙂 Doar la aterizare au inteles ca, de fapt, chiar au ajuns in Cuba!

     Dupa tot episodul ramane o concluzie foarte importanta: umorul ne face sa acceptam pana si lucrurile in mod obisnuit inacceptabile! De fapt, rasul are efecte multe si benefice asupra organismului. Pentru ca – incet, incet – sa ajungem acolo unde ne intereseaza (adica la capitolul Creativitate), trebuie sa spun ca unul dintre aceste efecte consta in dilatarea pupilelor astfel incat una dintre consecinte este pur si simplu aceea ca vedem mai mult si vedem mai bine decat in mod normal. Lucrul acesta nu este valabil numai strict fiziologic vorbind (adica doar in legatura cu simtul vazului) ci se extinde si in ceea ce priveste reprezentarea. Creand o stare de bine, de relaxare, umorul aduce cu sine flexibilitate, adica exact ceea ce este necesar pentru a surprinde perspective diferite si – implicit – solutii noi.

    Pe tot parcursul proceselor care necesita creativitate-inventivitate pastilele de umor sunt bine-venite. Mai mult, ele sunt absolut necesare atunci cand ne-am impotmolit. Schimbandu-ne starea, ne vom putea schimba si perceptia asupra situatiei, asupra provocarii. „Change the way you look at things and the things you look at will change!” este valabil mai mult ca oricand in aceasta situatie. Asta mai are legatura si cu un alt aspect: ar putea sa para chiar paradoxal dar nu numai ce nu stim (sau ceea ce nu stim ca nu stim) ne afecteaza, ne ingusteaza optiunile, ci si ceea ce stim! Chiar din momentul alegerii cuvintelor, noi alegem o anumita perspectiva si judecam situatia numai prin lentilele respective. Ori masura in care reusim sa jonglam cu punctele de vedere este masura libertatii noastre in gandirea inventiv-creativa. Iar pentru a fi creativi chiar avem nevoie de o asemenea libertate. Edison avea o replica „La naiba cu regulile! Incercam sa realizam ceva aici!”…

     Concluzia: umorul inseamna si genereaza flexibilitate iar flexibilitatea creaza mediul necesar in care noul poate sa apara si sa se dezvolte, in care resursele interioare si exterioare pot fi folosite mai eficient. Si ciclul se poate inchide apoi, amplificand procesele si randamentul.

Reclame

Ipoteza privind barierele in calea solutiilor si ideilor

     Cred ca, de cele mai multe ori, chiar o idee reprezinta o bariera in calea altor idei. Aceasta ipoteza are doua sub-componente:

1. Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa se opreasca la prima solutie care le vine in minte. Asta le scade receptivitatea si disponibilitatea pentru noi puncte de vedere si le scade implicit sansele de a gasi alte posibilitati. Atentie! Cea dintai solutie are sanse mari sa nu fie cea mai buna pentru ca, de cele mai multe ori, ea ne vine imediat, fara ca noi sa intelegem in profunzime situatia cu care ne confruntam si fara sa luam in calcul factori importanti care concura la situatia respectiva. Chiar si in cazul in care solutia propusa nu este prima, tot o idee va constitui – pe baza unor considerente specifice contextului respectiv – o piedica in cautarea altor solutii/idei (poate fi cazul in care o solutie foarte buna nu mai apare pentru ca ne-am oprit deja la o solutie buna). Sau poate fi cazul in care doua idei/solutii sunt percepute ca opuse si se dezbate cu privire la alegerea uneia sau celeilalte.

2. Exista o idee-prag (poate fi situata undeva intre a 3-a si a 6-a sau a 7-a solutie pe care o vedem posibila)  dincolo de care, daca vom opera cu schimbari si re-asezari ale perspectivei asupra situatiei, vom putea genera si nenumarate optiuni. Cu alte cuvinte, va exista un moment in care vom considera ca nu mai exista posibilitati cand – de fapt – trebuie sa ne schimbam doar perspectiva pentru a putea gasi alte solutii. Ideea-prag corespunde unei reprezentari-prag. Din moment ce creativitatea umana nu are limite, este evident ca „pragul” este doar o limitare de moment, data de un slab exercitiu, de folosirea improprie a resurselor si a abilitatilor. In acest moment, tot ce trebuie sa facem este sa ne schimbam perspectiva asupra situatiei.

 

Stress-ul si creativitatea

     Pe octavdafinoiu.ro am postat un articol despre doua experimente facute pe porcusori. Ele sunt relevante in ce priveste efectul stress-ului asupra comportamentului si asupra capacitatii de a invata si a memoriei.

     Stress-ul afecteaza – de asemenea – si capacitatile imaginativ-creative. De traume nici nu mai vorbesc. In asemenea situatii (trauma, frica, stress permanent) zona din creier raspunzatoare de creativitate si imaginatie pur si simplu se opreste. Acest lucru ne impiedica practic sa ne folosim eficient resursele interioare – ma refer aici la capacitatea noastra de a cauta, a vedea si imagina solutii pentru contextele cu care ne confruntam. In schimb pot fi activate zone din creier raspunzatoare de instincte, in functie de cat de dificila si de importanta este situatia-problema.

     In cazul unor evenimente deosebit de grave se intampla ceea ce specialistii numesc „atac la amygdala”. Este vorba de o paralizare temporara a activitatii unor centri nervosi printre care si zona raspunzatoare de procesele imaginativ-creative. Aceasta „pana de curent” dureaza cca trei ore, timp in care individul se aduna cu greu, are dificultati in a gandi coerent si intra practic intr-un fel de bucla a gandirii care are in centrul ei evenimentul traumatizant ce a survenit; firul gandirii este asemanator unui pick-up stricat al carui ac aluneca in continuu pe acelasi sant al discului.

     De principiu, exista solutii si pentru asemenea situatii. Cel putin una dintre ele vine din domeniul programarii neuro-lingvistice/conditionarii neuro-asociative. Ea are la baza faptul ca nu situatia ne afecteaza direct ci modul in care o interpretam noi. Ca atare, noi am putea schimba semnificatia contextului respectiv astfel incat sa nu ne mai afecteze atat de mult.

I see possibilities

…infinite new possibilities!
Free Hit Counter