Decolteu catre o minte de geniu

     Cu aproximativ o luna in urma incercasem sa definesc decolteul unei femei printr-un poem hai-ku. Nu am reusit sa ma restrang la numarul limita de silabe dar stiu ca iesise ceva frumos. Chiar l-am scris pe un post it. Problema este ca astazi mi-am amintit de momentul respectiv si mi-am dat seama ca am uitat cum suna poemul. Am incercat sa-mi amintesc dar apoi mi-am zis ca ar fi mai bine sa o iau de la capat. A iesit asa:

Decolteu

…fereastra triunghiulara catre fantezii fierbinti.

Desi stiu ca este cu mult diferit fata de incercarea initiala, ceea ce mi se pare acum deosebit este faptul ca ideea de baza a conceptului poate fi aplicata si in creativitate – fereastra catre minte, catre gandire si imaginatie. O fereastra catre un teritoriu in care, plecand de la un „dat” placut, atragator, poti ajunge la elemente dezirabile, la posibilitati nelimitate si neingradite.

Intr-un fel, este ceea ce face Robert Dilts in cartea „Strategies of Genius (vol. II) – Albert Einstein” despre care pot sa spun ca este cea mai importanta carte ce mi-a trecut prin mana. In urma a zeci de ani de munca, strategia gandirii creative a lui Einstein este sintetizata intocmai ca un poem hai-ku. Pentru Einstein, procesele psihologice fundamentale pentru gandire erau „sense experiences”, „memory pictures”, „images”, „feelings” si „language”. Acestea erau folosite in felul urmator:

  1. Experientele senzoriale formau input-ul pentru demersul creativ/strategie.
  2. Aceste experiente senzoriala lasa in memorie imagini care intra intr-un joc al combinarilor cu constructele imaginate, printr-un proces de asociere stimulat de senzatiile kinestezice si de activitatea musculara (/ideea de miscare).
  3. Numeroasele siruri de imagini care rezulta din aceste combinari sunt observate apoi de la un nivel superior prin prisma unor concepte despre care se observa ca se repeta, niste pattern-uri care constituie elemente ordonatoare prin faptul ca realizeaza conexiuni intre serii de imagini care anterior nu aveau vreo legatura.
  4. Un sentiment va indica apoi (la un moment dat) gradul de completare, de conexiune intre elemente, furnizand un feedback si o intarire pentru jocul combinarilor care este astfel modelat si directionat.
  5. Conceptele vizuale care rezulta din interactiunea dintre jocul combinarilor, pattern si sentiment sunt apoi evaluate si exprimate cu ajutorul conceptelor logice (matematice sau verbale). 

Cine doreste sa citeasca „Strategies of Genius” ma poate contacta.

Reclame

„Cum sa gandesti ca Einstein” – Scott Thorpe

     „Cum sa gandesti ca Einstein” este o carte cu care te poti delecta si din care poti sa si inveti ceva foarte util. Pe alocuri chiar am ras pentru ca stilul lui Scott Thorpe este simplu si distractiv. Din moment ce atat solutiile la problemele cu care ne confruntam cat si obstacolele din calea lor se afla – de fapt – in mintea noastra, avem nevoie de exercitii care sa ne ajute sa le vedem pe primele si sa le ocolim pe cele din urma. De la primul la ultimul capitol, cartea insista pe tehnici sistematice in acest sens.

Deosebit de important este sa identifici corect problema; nici chiar Einstein nu ar fi reusit sa gaseasca solutiile unor probleme incorect definite. Altfel, in loc sa-ti largesti aria optiunilor, iti pui o multime de restrictii. Mai rau este faptul ca tocmai gandirea conventionala pare sa fie corelata cu „orbirea” in fata problemelor. Einstein reusea sa sparga tiparele si sa incalce regulile care pareau de neincalcat pentru contemporanii sai. Asta s-a petrecut mai ales in zorii carierei sale cand, pentru ca nu s-a aflat in contact cu lumea stiintifica, a reusit sa evite modelele de gandire ineficiente ale oamenilor de stiinta de la acea vreme, ceea ce i-a permis sa faca si cele mai importante descoperiri (contributiile sale remarcabile au venit la inceputurile carierei sale!).

Principiul central al cartii este acela al incalcarii regulilor. Poate fi vorba despre nesocotirea regulilor, de ocolirea lor, de adoptarea regulilor opuse, de exceptii de la reguli sau, pur si simplu, de neglijarea regulilor. Evident, intai va trebui ca regulile sa fie identificate. 🙂

Mi s-a parut deosebit de importanta ideea ca redirectionarea gandirii are nevoie de o structura – adevar la care ajunsesem si eu cand incercam sa inteleg modul in care se formeaza reprezentarile si cum pot fi ele influentate ori schimbate. Apoi mi-a mai placut faptul ca am mai primit doua, trei confirmari: cele referitoare la retinerea (pe cat posibil) a cat mai multe idei si – derivat din aceasta necesitate – notarea lor pe cartonase, apoi reprezentarea prin desene/scheme mai mult sau mai putin complexe a oricaror situatii si probleme. Sunt cam trei ani (din ultimii zece in care scriu cam toate ideile care imi vin) de cand imi reprezint ideile – in cuvinte ori fel de fel de desene – mai intai pe cartele de metrou (si am tot timpul la mine cateva!) si abia apoi le dezvolt si le transcriu in agenda. Recomand asta cu caldura tuturor! Rezultatele sunt dincolo de asteptari si de imaginatie! Se intampla sa ajung seara acasa chiar si cu zece asemenea cartonase care-mai-de-care pline cu idei geniale. Am impresia ca, permanent, creativitatea si cartelele de metrou din buzunare isi dau mana! 🙂

Cartea mai abunda si in citate. Cele mai multe sunt ale lui Einstein. Si cele mai importante! …si cele mai hazlii! Iata doua dintre ele:

Problemele importante cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel al gandirii ca atunci cand le-am creat! (Albert Einstein)

 „Principiul telegrafului fara fir nu este greu de inteles. Telegraful obisnuit este ca o pisica foarte lunga. O tragi de coada in New York si ea miauna in Los Angeles. Telegraful fara fir este la fel, numai ca lipseste pisica.” (Albert Einstein)

Limbajul, regulile si combinatiile (ideile)

     In cartea lui Robert Dilts – Strategies of genius: Albert Einstein (despre care o sa discutam mai in detaliu peste putin timp) se vorbeste pe la inceput despre modelele generative. Un model generativ are niste elemente care interactioneaza pe baza unor legi/reguli de baza si care, astfel, pot produce o varietate (in unele cazuri chiar infinita) de combinatii/rezultate. Ca exemplu este specificat limbajul uman. Acesta are un numar finit de reguli de gramatica, ele permitandu-ne sa combinam un anume numar de cuvinte pentru a produce un numar infinit de propozitii si idei.

Desi nu s-a mai insistat pe exemplul respectiv, mie mi s-a parut deosebit de important. De aceea cred ca trebuie putin analizat.

Sa spunem ca numarul total de cuvinte din vocabularul unei limbi este „c” iar numarul de reguli de gramatica ale limbii respective este „r”. Teoretic, combinatiile de cuvinte (de cate 2,3,4… cuvinte pana la zeci, sute, mii) pot produce o infinitate de propozitii si idei (pe care le notam cu „i”). i(c,r) = ∞

Acum sa zicem ca o persoana, p1, cunoaste si aplica toate regulile de gramatica ale limbii la care ne referim dar nu cunoaste toate cuvintele acelei limbi ci doar c1. Asta inseamna ca, macar teoretic, persoana p1 ar fi capabila de o varietate mai mica de propozitii si idei decat modelul ideal. Putem sesiza cu mai mare usurinta ca, pe masura ce numarul de cuvinte cunoscute scade, regulile limbii respective vor constitui limitari pentru individ. c1<c,     i (c1, r) < i (c,r)

Numarul virtual infinit de propozitii si de idei ce ar putea fi create cu un numar mai redus de cuvinte s-ar putea pastra in urmatoarele conditii:

  • a) ar creste frecventa combinarilor de cuvinte (adica a demersurilor de comunicare) si, implicit, numarul rezultatelor;
  • b) ar creste gradul de varietate a combinarilor (adica a rezultatelor – propozitii si idei), ceea ce inseamna o crestere a complexitatii combinatiilor, operand nu doar cu interjectii si combinatii de cuvinte luate cate 2, 3, sau 4 cuvinte ci cu combinatii de cuvinte luate cate 20, 30,… mergand chiar pana la 100 si peste;
  • a) si b) la un loc; adica persoana ar comunica/ar gandi/ar scrie mai des, mai mult si mai complex.

Aceste situatii sunt insa valabile daca presupunem ca persoana aplica toate regulile de gramatica. Mai exista insa si situatia in care, chiar si in cazul unui numar (mult) mai mic de cuvinte decat c, rezultatele posibile sa aiba un grad de varietate care sa tinda tot spre infinit: acel caz in care, in mod deliberat sau nu, se micsoreaza numarul de reguli gramaticale ce vor fi respectate. In acest caz, optiunile de combinare a cuvintelor vor putea fi mai putin limitate. Desi calitatea comunicarii (data de claritate, corelata cu corectitudinea gramaticala) ar avea de suferit, poate fi relativ usor extrasa o idee-esenta, mai mult sau mai putin relevanta pentru context. Totusi ar trebui pastrat un numar optim de reguli elementare pentru a se reduce riscul scaderii accentuate a calitatii actului de comunicare (adica pentru a se evita situatia in care ideile ar deveni neinteligibile).

Concluzia este ca, atunci cand dorim sa generam cat mai mute idei, trebuie sa fim foarte prolifici in ce priveste actele de comunicare (fie cu noi insine, fie cu cei din jur, fie in scris), fara a fi prea mult preocupati de perfectiunea din punct de vedere gramatical a comunicarii sau in ce priveste forma. Adica sa spunem ori sa scriem cat mai mult posibil, chiar si cu greseli (gramaticale), pentru ca – din rezultatele combinarilor respective de cuvinte – se va putea extrage o idee. Desigur, acest principiu nu trebuie extins la intreaga noastra activitate!

Imaginile stimuleaza creativitatea

Pe octavdafinoiu.ro am postat un articol care aduce completari celui referitor la depozitarele de idei. In articolul respectiv am insistat asupra rolului imaginilor in stimularea creativitatii si am dat exemplul operarii cu bancile de imagini, fie ele organizate sau nu.

Ar mai fi important faptul ca, atunci cand privim fotografii, se activeaza alti centri nervosi decat in momentele in care doar incercam sa gasim continuari logice ale unor idei/concepte. In aceasta situatie, cu emisfera dreapta „pornita”, ne va fi mult mai usor sa vedem relatii si conexiuni noi si sa generam noul, fie referitor la idei si perspective, fie referitor la obiecte, situatii etc. Este procesul pe care Edward de Bono il numeste gandire laterala.

Depozitarele de idei – izvor de creativitate si inovatie

In postarea intitulata „esenta creativitatii” mentionam faptul ca o opera noua, o idee noua, descoperirile sau modelele/metodele/modurile noi de organizare au la baza reprezentari, perceptii, idei acumulate anterior care se combina intr-o maniera originala.
Exista cateva aspecte deosebit de importante aici care, in final, ne vor conduce catre surse practic inepuizabile de noutate, de un potential imens, care ne sunt la indemana.

  1. Este vorba despre un proces intern – mental – care consta in asocieri ale unor reprezentari/perceptii/idei. Ori asta inseamna ca fundamentul creativitatii si al inovatiei se situeaza la nivelul limbajului! Literele si cuvintele sunt cele mai mici unitati cu care se poate opera pentru a crea ceva. De asemenea, imaginile constituie elemente cu care se poate opera (probabil ca un meme este cea mai mica unitate in acest sens).
  2. Asocierile trebuie sa aiba drept rezultat o anumita doza de noutate, ceea ce inseamna practic o combinare/combinatie de elemente (reprezentari/perceptii/idei) deosebita fata de ceea ce exista anterior. Combinarea aceasta presupune „incalcarea” unui anumit mod de organizare – o mica sau o mare revolutie – in cadrul sistemului respectiv, ceea ce presupune incalcarea sau nesocotirea unor reguli, fie intr-un mod sistematic, fie in mod aleatoriu.

Pe aceste baze, putem concluziona ca plecand de la materiale cuprinzatoare si de o mare varietate, exprimate in cuvinte si/sau imagini, se pot genera perspective, idei, obiecte, modele si metode noi. Acum se pune intrebarea „Exista depozite de asemenea elemente care sa ne ofere materialul de lucru vast si – la nevoie – complex, ori de cate ori avem nevoie?”. Raspunsul este „Da!”. Avem la indemana banci de date cu care putem opera. Eu le numesc depozitare de idei. Aici intra, in primul rand, dictionarele. DEX este poate cel mai cuprinzator dar nu trebuie sa neglijam nici dictionarele specializate. De asemenea, pot fi incluse orice ghiduri, directoare etc sau operele care sunt caracterizate printr-un grad ridicat de cuprindere a conceptelor dintr-un anumit domeniu. Cu asemenea resurse putem sa facem operatii dupa reguli formulate chiar de noi. Nu exista limite in ce priveste criteriile pe baza carora putem sa facem operatii de combinare.

DEX (sau extinzand – dictionarul explicativ al oricarei limbi) este cel mai cuprinzator depozitar de idei. Practic, este resursa primara care foloseste ca baza pentru toate ideile posibile. Modurile de operare si regulile de operare cu limbajul determina practic orizontul limitat sau nelimitat al ideilor la care putem ajunge. Complexitatea si originalitatea rezultatelor combinarilor le hotaram doar noi atunci cand ne alegem regulile operatiilor.

Mecanisme pentru stimularea inovatiei

    Daca intrebi vreun manager cu MBA sau vreun profesor de scoala de afaceri care sunt companiile cele mai vizionare, iti va mentiona precis printre ele si 3M.

    Cu ceva timp in urma, intr-o carte despre cele mai bune 100 de decizii de management din istorie, gasisem si decizia managerilor de la 3M de a acorda angajatilor 10-15% din timpul de munca pentru dezvoltarea proiectelor personale. Chiar mi s-a parut ceva deosebit; o decizie foarte inspirata, strategica. Sa stimulezi experimentele pentru ca, mai apoi, sa pastrezi ceea ce se dovedeste a fi o inovatie deosebita este cel mai bun lucru pe care il poate hotara un manager in ce priveste mai buna valorificare a potentialului resurselor umane.

    Dar ceea ce am aflat despre 3M intrece orice asteptari pe care le-as fi putut avea, desi stiam ca face parte dintre companiile cele mai vizionare! „Regula 15%” nu este singurul mecanism care stimuleaza progresul la 3M. Mai sunt alte… 13 mecanisme!

    Iata-le mentionate in continuare:

  1. pentru stimularea dezvoltarii de noi produse s-a instituit regula ca 25% din vanzarile fiecarei divizii sa provina din produse/servicii introduse in ultimii 5 ani.
  2. pentru stimularea intraprenoriatului a luat nastere premiul „Pasul de Aur”. Evident, cei care isi asuma riscuri si reusesc sa puna pe picioare cele mai bune idei noi de afaceri vor primi acest premiu.
  3. tot pentru stimularea intraprenoriatului s-a infiintat o bursa. Valoare ei maxima este de 50.000 de dolari.
  4. pentru stimularea comunicarii ideilor in interiorul companiei se acorda periodic premii de participare la tehnologie acelor manageri care implementeaza fluxuri noi de productie in alte divizii.
  5. angajatii care isi aduc o contributie semnificativa la nivelul tehnicii sunt alesi ca membri onorifici in Societatea Carlton.
  6. angajatilor care au conceput un nou produs li se permite sa-l implementeze si sa conduca proiectul respectiv in interiorul 3M ca si cum arfi departamentul lor sau divizia lor.
  7. un sistem original de ierarhie permite profesionistilor sa avanseze catre top management fara sa puna in pericol cercetarile, experimentele, activitatile pe linie strict profesionala.
  8. periodic, membrii diviziilor se intalnesc pentru a vorbi despre cele mai noi produse/servicii sau proiecte pe care le dezvolta fiecare dintre ele. (Asta imi amintesc ca sugerasem si eu managementului de la Clinicile YoyoPet! )
  9. comunicari stiintifice si tehnice in care se fac schimburi de idei si de descoperiri.
  10. pentru identificarea si mai buna gestionare a problemelor intampinate de clienti, precum si pentru folosirea datelor in procesele interne cu scopul de a genera noi solutii, echipe de cativa membri sunt trimise la sediile/domiciliile clientilor.
  11. prioritizare la nivel de proiecte/produse prin alegerea la nivelul fiecarei divizii a uneia pana la trei directii (proiecte) cu obiective specificate clar.
  12. autonomie si descentralizare; 42 de fabrici in 40 de state, majoritate situate in orase mici.
  13. folosirea unor scheme de participare la profit extinsa la aproape toti angajatii.
    Cu asemenea rotite strategice, care merg ca unse, cum sa nu intri in topul celor mai vizionare companii din lume! Acum ca le-am aflat, suntem liberi sa le aplicam si noi!

Umorul si creativitatea

   In „Cum sa gandesti ca Einstein” se povesteste la un moment dat un caz in care pasagerii unui avion care zbura pe o cursa interna in State, deturnat catre Cuba, au stat foarte cuminti, au fost chiar amuzati de ceea ce se intampla. Se intampla in 1969 cu o cursa Eastern Airlines. Mai exact, atunci cand pilotul le-a adus la cunostinta faptul ca avionul a fost deturnat si ca ruta de zbor s-a schimbat, pasagerii au inceput sa rada. Ei il recunoscusera printre ei pe Allan Funt care – la acea vreme realiza emisiunea „Candid camera” (Camera ascunsa) – si se asteptau sa fie subiectii unei glume. Asa ca, pe tot parcursul zborului, pasagerii s-au simtit minunat. Ii si vad imaginandu-si in gluma ca vor dansa pe muzica plina de viata dintr-un club cubanez alaturi de vreo femeie senzuala. 🙂 Doar la aterizare au inteles ca, de fapt, chiar au ajuns in Cuba!

     Dupa tot episodul ramane o concluzie foarte importanta: umorul ne face sa acceptam pana si lucrurile in mod obisnuit inacceptabile! De fapt, rasul are efecte multe si benefice asupra organismului. Pentru ca – incet, incet – sa ajungem acolo unde ne intereseaza (adica la capitolul Creativitate), trebuie sa spun ca unul dintre aceste efecte consta in dilatarea pupilelor astfel incat una dintre consecinte este pur si simplu aceea ca vedem mai mult si vedem mai bine decat in mod normal. Lucrul acesta nu este valabil numai strict fiziologic vorbind (adica doar in legatura cu simtul vazului) ci se extinde si in ceea ce priveste reprezentarea. Creand o stare de bine, de relaxare, umorul aduce cu sine flexibilitate, adica exact ceea ce este necesar pentru a surprinde perspective diferite si – implicit – solutii noi.

    Pe tot parcursul proceselor care necesita creativitate-inventivitate pastilele de umor sunt bine-venite. Mai mult, ele sunt absolut necesare atunci cand ne-am impotmolit. Schimbandu-ne starea, ne vom putea schimba si perceptia asupra situatiei, asupra provocarii. „Change the way you look at things and the things you look at will change!” este valabil mai mult ca oricand in aceasta situatie. Asta mai are legatura si cu un alt aspect: ar putea sa para chiar paradoxal dar nu numai ce nu stim (sau ceea ce nu stim ca nu stim) ne afecteaza, ne ingusteaza optiunile, ci si ceea ce stim! Chiar din momentul alegerii cuvintelor, noi alegem o anumita perspectiva si judecam situatia numai prin lentilele respective. Ori masura in care reusim sa jonglam cu punctele de vedere este masura libertatii noastre in gandirea inventiv-creativa. Iar pentru a fi creativi chiar avem nevoie de o asemenea libertate. Edison avea o replica „La naiba cu regulile! Incercam sa realizam ceva aici!”…

     Concluzia: umorul inseamna si genereaza flexibilitate iar flexibilitatea creaza mediul necesar in care noul poate sa apara si sa se dezvolte, in care resursele interioare si exterioare pot fi folosite mai eficient. Si ciclul se poate inchide apoi, amplificand procesele si randamentul.