Limbajul, regulile si combinatiile (ideile)

     In cartea lui Robert Dilts – Strategies of genius: Albert Einstein (despre care o sa discutam mai in detaliu peste putin timp) se vorbeste pe la inceput despre modelele generative. Un model generativ are niste elemente care interactioneaza pe baza unor legi/reguli de baza si care, astfel, pot produce o varietate (in unele cazuri chiar infinita) de combinatii/rezultate. Ca exemplu este specificat limbajul uman. Acesta are un numar finit de reguli de gramatica, ele permitandu-ne sa combinam un anume numar de cuvinte pentru a produce un numar infinit de propozitii si idei.

Desi nu s-a mai insistat pe exemplul respectiv, mie mi s-a parut deosebit de important. De aceea cred ca trebuie putin analizat.

Sa spunem ca numarul total de cuvinte din vocabularul unei limbi este „c” iar numarul de reguli de gramatica ale limbii respective este „r”. Teoretic, combinatiile de cuvinte (de cate 2,3,4… cuvinte pana la zeci, sute, mii) pot produce o infinitate de propozitii si idei (pe care le notam cu „i”). i(c,r) = ∞

Acum sa zicem ca o persoana, p1, cunoaste si aplica toate regulile de gramatica ale limbii la care ne referim dar nu cunoaste toate cuvintele acelei limbi ci doar c1. Asta inseamna ca, macar teoretic, persoana p1 ar fi capabila de o varietate mai mica de propozitii si idei decat modelul ideal. Putem sesiza cu mai mare usurinta ca, pe masura ce numarul de cuvinte cunoscute scade, regulile limbii respective vor constitui limitari pentru individ. c1<c,     i (c1, r) < i (c,r)

Numarul virtual infinit de propozitii si de idei ce ar putea fi create cu un numar mai redus de cuvinte s-ar putea pastra in urmatoarele conditii:

  • a) ar creste frecventa combinarilor de cuvinte (adica a demersurilor de comunicare) si, implicit, numarul rezultatelor;
  • b) ar creste gradul de varietate a combinarilor (adica a rezultatelor – propozitii si idei), ceea ce inseamna o crestere a complexitatii combinatiilor, operand nu doar cu interjectii si combinatii de cuvinte luate cate 2, 3, sau 4 cuvinte ci cu combinatii de cuvinte luate cate 20, 30,… mergand chiar pana la 100 si peste;
  • a) si b) la un loc; adica persoana ar comunica/ar gandi/ar scrie mai des, mai mult si mai complex.

Aceste situatii sunt insa valabile daca presupunem ca persoana aplica toate regulile de gramatica. Mai exista insa si situatia in care, chiar si in cazul unui numar (mult) mai mic de cuvinte decat c, rezultatele posibile sa aiba un grad de varietate care sa tinda tot spre infinit: acel caz in care, in mod deliberat sau nu, se micsoreaza numarul de reguli gramaticale ce vor fi respectate. In acest caz, optiunile de combinare a cuvintelor vor putea fi mai putin limitate. Desi calitatea comunicarii (data de claritate, corelata cu corectitudinea gramaticala) ar avea de suferit, poate fi relativ usor extrasa o idee-esenta, mai mult sau mai putin relevanta pentru context. Totusi ar trebui pastrat un numar optim de reguli elementare pentru a se reduce riscul scaderii accentuate a calitatii actului de comunicare (adica pentru a se evita situatia in care ideile ar deveni neinteligibile).

Concluzia este ca, atunci cand dorim sa generam cat mai mute idei, trebuie sa fim foarte prolifici in ce priveste actele de comunicare (fie cu noi insine, fie cu cei din jur, fie in scris), fara a fi prea mult preocupati de perfectiunea din punct de vedere gramatical a comunicarii sau in ce priveste forma. Adica sa spunem ori sa scriem cat mai mult posibil, chiar si cu greseli (gramaticale), pentru ca – din rezultatele combinarilor respective de cuvinte – se va putea extrage o idee. Desigur, acest principiu nu trebuie extins la intreaga noastra activitate!

Depozitarele de idei – izvor de creativitate si inovatie

In postarea intitulata „esenta creativitatii” mentionam faptul ca o opera noua, o idee noua, descoperirile sau modelele/metodele/modurile noi de organizare au la baza reprezentari, perceptii, idei acumulate anterior care se combina intr-o maniera originala.
Exista cateva aspecte deosebit de importante aici care, in final, ne vor conduce catre surse practic inepuizabile de noutate, de un potential imens, care ne sunt la indemana.

  1. Este vorba despre un proces intern – mental – care consta in asocieri ale unor reprezentari/perceptii/idei. Ori asta inseamna ca fundamentul creativitatii si al inovatiei se situeaza la nivelul limbajului! Literele si cuvintele sunt cele mai mici unitati cu care se poate opera pentru a crea ceva. De asemenea, imaginile constituie elemente cu care se poate opera (probabil ca un meme este cea mai mica unitate in acest sens).
  2. Asocierile trebuie sa aiba drept rezultat o anumita doza de noutate, ceea ce inseamna practic o combinare/combinatie de elemente (reprezentari/perceptii/idei) deosebita fata de ceea ce exista anterior. Combinarea aceasta presupune „incalcarea” unui anumit mod de organizare – o mica sau o mare revolutie – in cadrul sistemului respectiv, ceea ce presupune incalcarea sau nesocotirea unor reguli, fie intr-un mod sistematic, fie in mod aleatoriu.

Pe aceste baze, putem concluziona ca plecand de la materiale cuprinzatoare si de o mare varietate, exprimate in cuvinte si/sau imagini, se pot genera perspective, idei, obiecte, modele si metode noi. Acum se pune intrebarea „Exista depozite de asemenea elemente care sa ne ofere materialul de lucru vast si – la nevoie – complex, ori de cate ori avem nevoie?”. Raspunsul este „Da!”. Avem la indemana banci de date cu care putem opera. Eu le numesc depozitare de idei. Aici intra, in primul rand, dictionarele. DEX este poate cel mai cuprinzator dar nu trebuie sa neglijam nici dictionarele specializate. De asemenea, pot fi incluse orice ghiduri, directoare etc sau operele care sunt caracterizate printr-un grad ridicat de cuprindere a conceptelor dintr-un anumit domeniu. Cu asemenea resurse putem sa facem operatii dupa reguli formulate chiar de noi. Nu exista limite in ce priveste criteriile pe baza carora putem sa facem operatii de combinare.

DEX (sau extinzand – dictionarul explicativ al oricarei limbi) este cel mai cuprinzator depozitar de idei. Practic, este resursa primara care foloseste ca baza pentru toate ideile posibile. Modurile de operare si regulile de operare cu limbajul determina practic orizontul limitat sau nelimitat al ideilor la care putem ajunge. Complexitatea si originalitatea rezultatelor combinarilor le hotaram doar noi atunci cand ne alegem regulile operatiilor.