Odihna si creativitatea

     Nu am mai scris de mult timp si chiar si acum imi vine destul de greu sa ma urnesc. Oboseala isi spune cuvantul. Asa ca, de aceasta data, voi scrie tocmai despre odihna si cum influenteaza ea creativitatea.

Somnul de buna calitate este un ingredient fara de care nu putem trai in bune conditii. Cei care au tulburari de somn ajung, in timp, la tulburari psiho-somatice mai mult sau mai putin grave in functie de gravitatea si de frecventa primelor. In mod normal, ar trebui sa dormim cam 7 1/2 – 8 ore pe zi. In functie si de ritmul si natura activitatii noastre zilnice, ar mai putea fi nevoie de un somn de dupa-amiaza.

Am vazut niste documentare deosebit de interesante despre somn si rolul lui. Creierul nostru este atat de minunat incat pur si simplu rezolva in somn o gramada de probleme cu care ne confruntam in timpul zilei. El cauta experientele anterioare asemanatoare cu situatiile ce trebuie rezolvate, identifica si compara modele de actiune, recombina anumite elemente pentru a genera solutii etc. Este de-a dreptul minunat! Chiar se spune ca „noaptea este un sfetnic bun”! Acest lucru nu este doar o simpla afirmatie ci un adevar.

Toate actiunile despre care am pomenit se intampla dupa o anumita ciclicitate. Exista trei stadii de profunzime. Trecem prin toate trei intr-un interval de 2 ore de somn. Asta numai daca exista conditiile necesare pentru un somn bun. In cazul in care dormim cu lumina aprinsa, cu galagie, sau suntem deosebit de stresati, nu mai reusim sa atingem stadiul cel mai profund al somnului care este si cel mai important. Poate fi surprinzator dar, in timpul somnului, creierul are o activitate deosebit de intensa. Foarte intensa! Si mult mai ampla! Daca in timpul zilei, „luminitele” se aprind ici si colo in functie de ariile pe care le „chemam” la apel, in timpul noptii, creierul apare ca o metropola noaptea, adica luminata complet!! Sunt furtuni de impulsuri.

Ei bine, creativitatea este si ea influentata de odihna. O serie de cercetari din ultimii ani demonstreaza faptul ca un somn de aproximativ doua ore dupa amiaza face minuni in ce priveste procesele creative. Dobandim o anumita claritate si o anumita flexibilitate pe care numai o minte odihnita le pot avea. Daca nu ati incercat pana acum, va invit sa o faceti! Iar atunci cand va treziti, luati un pix si un carnetel si scrieti! Ideile va vor curge fluviu! Pentru cei ce contesta necesitatea somnului de la amiaza, vreau sa spun si ca s-au facut experimente cu oameni inchisi in pestera, izolati de exterior si fara ceasuri, pentru a li se observa ritmurile. La ce credeti ca s-a ajuns?? Aveau un somn lung de 7-7 si1/2 ore care corespundea chiar noptii, si un somn scurt de 1 1/2 – 2 ore la amiaza. Acesta este, asadar, ritmul nostru natural!

Opt – noua ore de somn pe zi este destul de mult, dar va garantez ca nu inseamna o viata pierduta ci o viata implinita! Insa, atentie, dormiti sa va refaceti, dormiti sa fiti creativi, dar nu dormiti ca sa fugiti de viata!

Reclame

Limbajul, regulile si combinatiile (ideile)

     In cartea lui Robert Dilts – Strategies of genius: Albert Einstein (despre care o sa discutam mai in detaliu peste putin timp) se vorbeste pe la inceput despre modelele generative. Un model generativ are niste elemente care interactioneaza pe baza unor legi/reguli de baza si care, astfel, pot produce o varietate (in unele cazuri chiar infinita) de combinatii/rezultate. Ca exemplu este specificat limbajul uman. Acesta are un numar finit de reguli de gramatica, ele permitandu-ne sa combinam un anume numar de cuvinte pentru a produce un numar infinit de propozitii si idei.

Desi nu s-a mai insistat pe exemplul respectiv, mie mi s-a parut deosebit de important. De aceea cred ca trebuie putin analizat.

Sa spunem ca numarul total de cuvinte din vocabularul unei limbi este „c” iar numarul de reguli de gramatica ale limbii respective este „r”. Teoretic, combinatiile de cuvinte (de cate 2,3,4… cuvinte pana la zeci, sute, mii) pot produce o infinitate de propozitii si idei (pe care le notam cu „i”). i(c,r) = ∞

Acum sa zicem ca o persoana, p1, cunoaste si aplica toate regulile de gramatica ale limbii la care ne referim dar nu cunoaste toate cuvintele acelei limbi ci doar c1. Asta inseamna ca, macar teoretic, persoana p1 ar fi capabila de o varietate mai mica de propozitii si idei decat modelul ideal. Putem sesiza cu mai mare usurinta ca, pe masura ce numarul de cuvinte cunoscute scade, regulile limbii respective vor constitui limitari pentru individ. c1<c,     i (c1, r) < i (c,r)

Numarul virtual infinit de propozitii si de idei ce ar putea fi create cu un numar mai redus de cuvinte s-ar putea pastra in urmatoarele conditii:

  • a) ar creste frecventa combinarilor de cuvinte (adica a demersurilor de comunicare) si, implicit, numarul rezultatelor;
  • b) ar creste gradul de varietate a combinarilor (adica a rezultatelor – propozitii si idei), ceea ce inseamna o crestere a complexitatii combinatiilor, operand nu doar cu interjectii si combinatii de cuvinte luate cate 2, 3, sau 4 cuvinte ci cu combinatii de cuvinte luate cate 20, 30,… mergand chiar pana la 100 si peste;
  • a) si b) la un loc; adica persoana ar comunica/ar gandi/ar scrie mai des, mai mult si mai complex.

Aceste situatii sunt insa valabile daca presupunem ca persoana aplica toate regulile de gramatica. Mai exista insa si situatia in care, chiar si in cazul unui numar (mult) mai mic de cuvinte decat c, rezultatele posibile sa aiba un grad de varietate care sa tinda tot spre infinit: acel caz in care, in mod deliberat sau nu, se micsoreaza numarul de reguli gramaticale ce vor fi respectate. In acest caz, optiunile de combinare a cuvintelor vor putea fi mai putin limitate. Desi calitatea comunicarii (data de claritate, corelata cu corectitudinea gramaticala) ar avea de suferit, poate fi relativ usor extrasa o idee-esenta, mai mult sau mai putin relevanta pentru context. Totusi ar trebui pastrat un numar optim de reguli elementare pentru a se reduce riscul scaderii accentuate a calitatii actului de comunicare (adica pentru a se evita situatia in care ideile ar deveni neinteligibile).

Concluzia este ca, atunci cand dorim sa generam cat mai mute idei, trebuie sa fim foarte prolifici in ce priveste actele de comunicare (fie cu noi insine, fie cu cei din jur, fie in scris), fara a fi prea mult preocupati de perfectiunea din punct de vedere gramatical a comunicarii sau in ce priveste forma. Adica sa spunem ori sa scriem cat mai mult posibil, chiar si cu greseli (gramaticale), pentru ca – din rezultatele combinarilor respective de cuvinte – se va putea extrage o idee. Desigur, acest principiu nu trebuie extins la intreaga noastra activitate!