Mecanisme pentru stimularea inovatiei

    Daca intrebi vreun manager cu MBA sau vreun profesor de scoala de afaceri care sunt companiile cele mai vizionare, iti va mentiona precis printre ele si 3M.

    Cu ceva timp in urma, intr-o carte despre cele mai bune 100 de decizii de management din istorie, gasisem si decizia managerilor de la 3M de a acorda angajatilor 10-15% din timpul de munca pentru dezvoltarea proiectelor personale. Chiar mi s-a parut ceva deosebit; o decizie foarte inspirata, strategica. Sa stimulezi experimentele pentru ca, mai apoi, sa pastrezi ceea ce se dovedeste a fi o inovatie deosebita este cel mai bun lucru pe care il poate hotara un manager in ce priveste mai buna valorificare a potentialului resurselor umane.

    Dar ceea ce am aflat despre 3M intrece orice asteptari pe care le-as fi putut avea, desi stiam ca face parte dintre companiile cele mai vizionare! „Regula 15%” nu este singurul mecanism care stimuleaza progresul la 3M. Mai sunt alte… 13 mecanisme!

    Iata-le mentionate in continuare:

  1. pentru stimularea dezvoltarii de noi produse s-a instituit regula ca 25% din vanzarile fiecarei divizii sa provina din produse/servicii introduse in ultimii 5 ani.
  2. pentru stimularea intraprenoriatului a luat nastere premiul „Pasul de Aur”. Evident, cei care isi asuma riscuri si reusesc sa puna pe picioare cele mai bune idei noi de afaceri vor primi acest premiu.
  3. tot pentru stimularea intraprenoriatului s-a infiintat o bursa. Valoare ei maxima este de 50.000 de dolari.
  4. pentru stimularea comunicarii ideilor in interiorul companiei se acorda periodic premii de participare la tehnologie acelor manageri care implementeaza fluxuri noi de productie in alte divizii.
  5. angajatii care isi aduc o contributie semnificativa la nivelul tehnicii sunt alesi ca membri onorifici in Societatea Carlton.
  6. angajatilor care au conceput un nou produs li se permite sa-l implementeze si sa conduca proiectul respectiv in interiorul 3M ca si cum arfi departamentul lor sau divizia lor.
  7. un sistem original de ierarhie permite profesionistilor sa avanseze catre top management fara sa puna in pericol cercetarile, experimentele, activitatile pe linie strict profesionala.
  8. periodic, membrii diviziilor se intalnesc pentru a vorbi despre cele mai noi produse/servicii sau proiecte pe care le dezvolta fiecare dintre ele. (Asta imi amintesc ca sugerasem si eu managementului de la Clinicile YoyoPet! )
  9. comunicari stiintifice si tehnice in care se fac schimburi de idei si de descoperiri.
  10. pentru identificarea si mai buna gestionare a problemelor intampinate de clienti, precum si pentru folosirea datelor in procesele interne cu scopul de a genera noi solutii, echipe de cativa membri sunt trimise la sediile/domiciliile clientilor.
  11. prioritizare la nivel de proiecte/produse prin alegerea la nivelul fiecarei divizii a uneia pana la trei directii (proiecte) cu obiective specificate clar.
  12. autonomie si descentralizare; 42 de fabrici in 40 de state, majoritate situate in orase mici.
  13. folosirea unor scheme de participare la profit extinsa la aproape toti angajatii.
    Cu asemenea rotite strategice, care merg ca unse, cum sa nu intri in topul celor mai vizionare companii din lume! Acum ca le-am aflat, suntem liberi sa le aplicam si noi!
Reclame

Stress-ul si creativitatea

     Pe octavdafinoiu.ro am postat un articol despre doua experimente facute pe porcusori. Ele sunt relevante in ce priveste efectul stress-ului asupra comportamentului si asupra capacitatii de a invata si a memoriei.

     Stress-ul afecteaza – de asemenea – si capacitatile imaginativ-creative. De traume nici nu mai vorbesc. In asemenea situatii (trauma, frica, stress permanent) zona din creier raspunzatoare de creativitate si imaginatie pur si simplu se opreste. Acest lucru ne impiedica practic sa ne folosim eficient resursele interioare – ma refer aici la capacitatea noastra de a cauta, a vedea si imagina solutii pentru contextele cu care ne confruntam. In schimb pot fi activate zone din creier raspunzatoare de instincte, in functie de cat de dificila si de importanta este situatia-problema.

     In cazul unor evenimente deosebit de grave se intampla ceea ce specialistii numesc „atac la amygdala”. Este vorba de o paralizare temporara a activitatii unor centri nervosi printre care si zona raspunzatoare de procesele imaginativ-creative. Aceasta „pana de curent” dureaza cca trei ore, timp in care individul se aduna cu greu, are dificultati in a gandi coerent si intra practic intr-un fel de bucla a gandirii care are in centrul ei evenimentul traumatizant ce a survenit; firul gandirii este asemanator unui pick-up stricat al carui ac aluneca in continuu pe acelasi sant al discului.

     De principiu, exista solutii si pentru asemenea situatii. Cel putin una dintre ele vine din domeniul programarii neuro-lingvistice/conditionarii neuro-asociative. Ea are la baza faptul ca nu situatia ne afecteaza direct ci modul in care o interpretam noi. Ca atare, noi am putea schimba semnificatia contextului respectiv astfel incat sa nu ne mai afecteze atat de mult.

Sa invatam despre Leonardo

     Cartea “Leonardo”, de Michael White, se completeaza frumos cu fisierele audio ale lui Michael Gelb (”How to think like Leonardo da Vinci”). Ar putea fi rezumata printr-o fraza spusa la un moment dat de catre autor, care se referea la polivalenta lui Leonardo: “era pur si simplu prea talentat si prea energic pentru a fi ignorat sau dat la o parte prea multa vreme”.

Cred ca invatand despre el putem invata de la el! Lucrul acesta – bineinteles – nu ne poate fi decat deosebit de util. Mie personal, mi-au atras atentia urmatoarele aspecte pe care le consider deosebit de importante:

  • facea insemnari. Din cele 13000 de pagini cu insemnari – cat se apreciaza ca ar fi lasat in urma Leonardo – nu s-au mai pastrat decat aproximativ 7000. In insemnarile sale nu avea o ordine si folosea foarte mult desenele cat mai exacte cu putinta. Folosea metode de stratificare a continutului si o tehnica pe care acum o numim hypertext. Consider ca aceasta modalitate de a face insemnari ii stimula foarte mult creativitatea, favorizand in mod deosebit capacitatea de combinare a modelelor, ideilor, concluziilor desprinse din experimente etc. In zilele noastre, acest mod de a face insemnari a constituit izvorul de inspiratie pentru metoda de mind mapping a lui Tony Buzan (Michael Gelb spune asta).

  • era pasionat de domenii variate, in multe dintre ele atingand excelenta ca urmare a nenumaratelor sale observatii de o deosebita acuratete, a experimentelor ingenioase, a reflectiilor adanci si temeinice. Viziunea lui asupra vietii – in general – si asupra obiectului studiului – in particular – era una holistica; folosea cel putin trei perspective asupra obiectului studiului si studia cat se poate de bine relatiile dintre elementele componente. Acorda o atentie deosebita pentru detalii – trecea de la un detaliu la altul numai dupa se familiariza si dupa ce intelegea absolut tot ce putea sa inteleaga referitor la primul. Dintre domeniile in care si-a manifestat geniul fac parte: pictura, sculptura, optica (a fost deosebit de interesat de natura luminii si de comportamentul ei, aplicand concluziile sale in pictura si sculptura), muzica (Leonardo canta foarte bine la diferite instrumente muzicale si proiecta asemenea instrumente – unele ramanand doar in stadiu de schita), arhitectura, automatizare si inlocuirea muncii manuale, strategie militara, inginerie militara, filosofie, anatomie, astronomie, geodezie, zbor. Facea extrapolari, intr-un mod remarcabil, pe baza cunostintelor la care ajungea.

  • Citește restul acestei intrări »