Po: provocative operation

     Am gasit un concept deosebit de interesant la Edward de Bono. Se stie ca el este parintele conceptului de gandire laterala; ce nu stiam era faptul ca el nascocise un cuvant drept indicator simbolic al unei idei avansate ca provocare si pentru valoarea ei de miscare: po. Po ar putea fi privit ca inrudit cu „ipoteza”, „supozitie”, „posibil”…

Po vine sa ajute la demersul sistematic de a rupe barierele gandirii, de a incalca supozitiile fundamentale ale unei situatii. Daca, in mod normal, rotile sunt rotunde, rotile po ar trebui sa fie patrate, triunghiulare, pentagonale etc. Cumparatorii po ar trebui sa primeasca bani pentru a cumpara lucruri. Si asa mai departe…

Po apartine logicii unui sistem de modele asimetrice. El ne ofera un alt punct de plecare, pornind de la care putem ajunge pe un drum pe care altfel nu l-am fi abordat. O idee aparent absurda ne zdruncina gandirea si ne face sa iesim din modelele noastre obisnuite. Este posibil ca po sa ne faca sa trecem la un nou model, la fel cum este posibil sa revenim la modelele obisnuite. 

Valoarea lui po consta mai ales in faptul ca folosim o idee pentru efectul ei de inaintare. O idee absurda poate avea o mare valoare de miscare; ne putem folosi de ea pentru a ajunge la o alta idee, utila, la fel cum ne folosim de pietrele ce ies din rau pentru a pasi de pe un mal pe celalalt. Ce trebuie sa facem este sa extragem principiul din ideea absurda si sa ne concentram asupra diferentelor. Intrebari ajutatoare: „Ce este interesant la aceasta idee?” , „Ce este diferit in aceasta idee?”, „Ce ne sugereaza aceasta idee (absurda)?”, „La ce ne conduce ea?”, „Cum putem aplica acest nou model la situatia noastra?”

Free Hit Counter

„Cum sa gandesti ca Einstein” – Scott Thorpe

     „Cum sa gandesti ca Einstein” este o carte cu care te poti delecta si din care poti sa si inveti ceva foarte util. Pe alocuri chiar am ras pentru ca stilul lui Scott Thorpe este simplu si distractiv. Din moment ce atat solutiile la problemele cu care ne confruntam cat si obstacolele din calea lor se afla – de fapt – in mintea noastra, avem nevoie de exercitii care sa ne ajute sa le vedem pe primele si sa le ocolim pe cele din urma. De la primul la ultimul capitol, cartea insista pe tehnici sistematice in acest sens.

Deosebit de important este sa identifici corect problema; nici chiar Einstein nu ar fi reusit sa gaseasca solutiile unor probleme incorect definite. Altfel, in loc sa-ti largesti aria optiunilor, iti pui o multime de restrictii. Mai rau este faptul ca tocmai gandirea conventionala pare sa fie corelata cu „orbirea” in fata problemelor. Einstein reusea sa sparga tiparele si sa incalce regulile care pareau de neincalcat pentru contemporanii sai. Asta s-a petrecut mai ales in zorii carierei sale cand, pentru ca nu s-a aflat in contact cu lumea stiintifica, a reusit sa evite modelele de gandire ineficiente ale oamenilor de stiinta de la acea vreme, ceea ce i-a permis sa faca si cele mai importante descoperiri (contributiile sale remarcabile au venit la inceputurile carierei sale!).

Principiul central al cartii este acela al incalcarii regulilor. Poate fi vorba despre nesocotirea regulilor, de ocolirea lor, de adoptarea regulilor opuse, de exceptii de la reguli sau, pur si simplu, de neglijarea regulilor. Evident, intai va trebui ca regulile sa fie identificate. 🙂

Mi s-a parut deosebit de importanta ideea ca redirectionarea gandirii are nevoie de o structura – adevar la care ajunsesem si eu cand incercam sa inteleg modul in care se formeaza reprezentarile si cum pot fi ele influentate ori schimbate. Apoi mi-a mai placut faptul ca am mai primit doua, trei confirmari: cele referitoare la retinerea (pe cat posibil) a cat mai multe idei si – derivat din aceasta necesitate – notarea lor pe cartonase, apoi reprezentarea prin desene/scheme mai mult sau mai putin complexe a oricaror situatii si probleme. Sunt cam trei ani (din ultimii zece in care scriu cam toate ideile care imi vin) de cand imi reprezint ideile – in cuvinte ori fel de fel de desene – mai intai pe cartele de metrou (si am tot timpul la mine cateva!) si abia apoi le dezvolt si le transcriu in agenda. Recomand asta cu caldura tuturor! Rezultatele sunt dincolo de asteptari si de imaginatie! Se intampla sa ajung seara acasa chiar si cu zece asemenea cartonase care-mai-de-care pline cu idei geniale. Am impresia ca, permanent, creativitatea si cartelele de metrou din buzunare isi dau mana! 🙂

Cartea mai abunda si in citate. Cele mai multe sunt ale lui Einstein. Si cele mai importante! …si cele mai hazlii! Iata doua dintre ele:

Problemele importante cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel al gandirii ca atunci cand le-am creat! (Albert Einstein)

 „Principiul telegrafului fara fir nu este greu de inteles. Telegraful obisnuit este ca o pisica foarte lunga. O tragi de coada in New York si ea miauna in Los Angeles. Telegraful fara fir este la fel, numai ca lipseste pisica.” (Albert Einstein)

„Investigatia intelectuala” si „experimentul teoretic”

     Daca s-ar intalni o persoana/un grup de persoane pasionata/e de activitatea si de geniul lui Leonardo da Vinci cu o alta persoana/un alt grup de persoane pasionata/e de geniul si activitatea lui Albert Einstein, ar avea cu siguranta multe lucruri de discutat. Dar ce s-ar intampla daca – ipotetic vorbind – s-ar intalni chiar cele doua genii?!? O carte cu dialoguri ipotetice intre cei doi cred ca ar face inconjurul lumii si ar fi nemaipomenit daca as gasi pe cineva interesat de dezvoltarea unui proiect in acest sens. Totusi, cei doi se pot intalni in mintea fiecarei persoane pasionate de realizarile, de modul de a fi si de a gandi al celor doua personalitati.

     Ce-mi face sa se aprinda imediat un beculet este asemanarea izbitoare dintre „metodele de lucru”. Am folosit ghilimele pentru ca este vorba despre metode de lucru …cu mintea! Astfel:

  • in articolul despre Leonardo spuneam ca a atins excelenta ca urmare a nenumaratelor sale observatii de o deosebita acuratete, a experimentelor ingenioase, a reflectiilor adanci si temeinice. El folosea cel putin trei perspective asupra obiectului studiului si studia cat se poate de bine relatiile dintre elementele componente. Acorda o atentie deosebita pentru detalii – trecea de la un detaliu la altul numai dupa se familiariza si dupa ce intelegea absolut tot ce putea sa inteleaga referitor la primul.  Era analitic si metodic si nu a avut limite in ceea ce priveste investigatia intelectuala; imaginatia lui libera si fina capacitate de intelegere patrundeau oriunde dorea.
  • despre Einstein se stie faptul ca avea inca de mic obiceiul sa analizeze in detaliu orice punct de vedere/gand/idee/informatie si ca nu se angaja in dicutii legate de aspectele respective pana cand nu sonda mental fiecare implicatie pe care acestea puteau s-o aiba. Pentru aceasta, Einstein se folosea de experimente mentale. Crea pur si simplu mental probleme care sa-l ajute in a-si explora ideile. Imagina scenarii extreme din care tragea concluzii deosebit de utile in legatura cu ideile avansate. Se stie ca Einstein a spus ca „imaginatia este mai importanta decat cunoasterea”. El a numit acest mod de lucru „experimentul teoretic” sau „experiment mental” spunand – ori de cate ori avea ocazia – ca pentru experimentul teoretic nu ai nevoie decat de un stilou si o foaie.

     Cele doua genii au multe alte trasaturi comune ce trebuie analizate in detaliu.

Managementul creativitatii

     Creativitatea angajatilor este cea mai valoroasa resursa a fiecarei companii iar ideile lor creatoare constituie cele mai importante produse ale organizatiei respective. Eu vad un viitor in care piesa centrala va fi Ideea; vad o Societate a Ideii. Se va trai din idei si pentru idei. Bineinteles, se va trai din ideile puse in practica, insa procesul de cautare al lor va fi si el important. Un exemplu la care ma gandesc este ca, in eventualitatea in care se vor fi cheltuit 80-90 % dintre resurse, cred ca va exista cineva care sa-si bata capul si sa vina cu o solutie prin care sa arate cum restul de resurse ar putea servi umanitatea pentru tot atat de mult timp pe cat a durat consumarea celei mai mari parti a lor.

     Daca ar fi sa folosim o metafora, cel mai potrivit ar fi sa privim fiecare organizatie ca stand efectiv pe o mina de aur. Evident, aurul trebuie sa iasa cumva la iveala; uneori trebuie sa sapi, alteori ar putea sa fie nevoie de ploi care sa spele depunerile iar alteori ar putea sa fie nevoie ca pamantul sa se scuture violent. Chiar si dupa ce aurul se afla la suprafata, el va trebui prelucrat si finisat. Dar bogatia exista! Este acolo, inlauntru!

     Ca sa revenim la sensul propriu, este nevoie de un management eficient al acestor resurse valoroase reprezentate de resursele interioare ale individului, mai ales de creativitate. Dar ce ar presupune managementul acestui tip de resurse??

Citește restul acestei intrări »

Esenta creativitatii

Exista o esenta a creativitatii?

    Cred ca, mai ales pentru a sistematiza demersul nostru, cel mai potrivit mod de a incerca sa raspundem este sa vedem sensul cuvantului si al cuvintelor asociate lui in dictionarul explicativ.

In DEX:

  1. Creativitate – insusirea de a fi creativ, putere creatoare;

  2. A crea – A face ceva ce nu exista inainte; a intemeia, a produce, a infiinta: a organiza <> A inventa, a nascoci: a concepe, a compune;

  3. A inventa – A crea, a nascoci ceva nou care nu a existat pana atunci, a imagina pentru prima data; a face o descoperire tehnica;

  4. Inventivitate – insusirea de a fi inventiv; imaginatie creatoare, ingeniozitate;

  5. Imaginatie – capacitate omeneasca de a crea noi reprezentari sau idei pe baza perceptiilor, reprezentarilor sau ideilor acumulate anterior; reprezentare produsa de aceasta facultate.

    Concluzionam:

  • reprezentare sau idee ce are la baza reprezentari, perceptii, idei acumulate anterior,

  • caracterizata in mod esential prin noutate (nu a existat pana la momentul respectiv),

  • care se poate transpune in opere diverse, descoperiri tehnice, idei, produse ori servicii, moduri/metode/modele noi de organizare.

    Avand in vedere elementele pe care le-am subliniat in concluzii, fundamentul creativitatii este reprezentat de asocieri neuronale noi care sa genereze o imagine mentala noua. Ne-ar fi mai usor sa urmarim procesul folosind urmatoarele categorii: elemente, operatii si rezultate (sau produse ale operatiilor).

Citește restul acestei intrări »