Ipoteza privind barierele in calea solutiilor si ideilor

     Cred ca, de cele mai multe ori, chiar o idee reprezinta o bariera in calea altor idei. Aceasta ipoteza are doua sub-componente:

1. Majoritatea oamenilor sunt obisnuiti sa se opreasca la prima solutie care le vine in minte. Asta le scade receptivitatea si disponibilitatea pentru noi puncte de vedere si le scade implicit sansele de a gasi alte posibilitati. Atentie! Cea dintai solutie are sanse mari sa nu fie cea mai buna pentru ca, de cele mai multe ori, ea ne vine imediat, fara ca noi sa intelegem in profunzime situatia cu care ne confruntam si fara sa luam in calcul factori importanti care concura la situatia respectiva. Chiar si in cazul in care solutia propusa nu este prima, tot o idee va constitui – pe baza unor considerente specifice contextului respectiv – o piedica in cautarea altor solutii/idei (poate fi cazul in care o solutie foarte buna nu mai apare pentru ca ne-am oprit deja la o solutie buna). Sau poate fi cazul in care doua idei/solutii sunt percepute ca opuse si se dezbate cu privire la alegerea uneia sau celeilalte.

2. Exista o idee-prag (poate fi situata undeva intre a 3-a si a 6-a sau a 7-a solutie pe care o vedem posibila)  dincolo de care, daca vom opera cu schimbari si re-asezari ale perspectivei asupra situatiei, vom putea genera si nenumarate optiuni. Cu alte cuvinte, va exista un moment in care vom considera ca nu mai exista posibilitati cand – de fapt – trebuie sa ne schimbam doar perspectiva pentru a putea gasi alte solutii. Ideea-prag corespunde unei reprezentari-prag. Din moment ce creativitatea umana nu are limite, este evident ca „pragul” este doar o limitare de moment, data de un slab exercitiu, de folosirea improprie a resurselor si a abilitatilor. In acest moment, tot ce trebuie sa facem este sa ne schimbam perspectiva asupra situatiei.