Puterea unei intrebari

     De foarte multe ori, oamenii fug de lucrurile simple. Pentru ca sunt …prea simple!
Mi-am pus intrebarea urmatoare: „de ce, in unele cazuri, nu stim sa rezolvam o problema?” Raspunsul din finalul provocarii este de multe ori atat de simplu incat ne si necajim ca ne-am chinuit. De multe ori, si puterea si misterul se ascund in spatele simplitatii. Si atunci, de ce – cateodata – nu stim sa rezolvam o problema?

Ca sa caut raspunsul, la nivelul acesta de generalizare (adica sa fie valabil in toate cazurile de probleme cu care ne batem capul), a trebuit sa caut in lucruri simple.

Hai sa intoarcem putin situatia pe alta fata! In loc sa spunem ca nu gasim raspunsul, sa spunem ca raspunsul exista deja si este acolo. Doar ca mai trebuie sa invatam sa-l vedem. Daca raspunsul e acolo dar eu nu-l vad, inseamna ca problema nu este in afara mea ci tocmai in imaginea din mintea mea. Si cum operez cu imaginea din mintea mea? Cum caut prin ea?

INTREBAND! Asa caut si asa modelez reprezentarea: punand intrebari.

Asta trebuie sa facem ca sa rezolvam problemele: sa punem cat mai multe intrebari. Legate de fiecare element in parte si de relatiile dintre ele. Pentru ca fiecare element, fiecare caracteristica a lui si fiecare relatie (toate relevate de intrebari) reprezinta cate un punct de acces intr-o problema. Iar punctele de acces in problema ne duc la rezolvari.

Atunci cand ne blocam, raspunsul este o intrebare mai buna!

Iata un exercitiu: directorul unui turneu de tenis trebuie sa puna la punct calendarul evenimentului. Pentru asta, ele are de calculat, mai intai, cate meciuri se vor juca intre cei 131 de jucatori inscrisi. Cate meciuri se vor desfasura pe parcursul turneului?

Imaginile stimuleaza creativitatea

Pe octavdafinoiu.ro am postat un articol care aduce completari celui referitor la depozitarele de idei. In articolul respectiv am insistat asupra rolului imaginilor in stimularea creativitatii si am dat exemplul operarii cu bancile de imagini, fie ele organizate sau nu.

Ar mai fi important faptul ca, atunci cand privim fotografii, se activeaza alti centri nervosi decat in momentele in care doar incercam sa gasim continuari logice ale unor idei/concepte. In aceasta situatie, cu emisfera dreapta „pornita”, ne va fi mult mai usor sa vedem relatii si conexiuni noi si sa generam noul, fie referitor la idei si perspective, fie referitor la obiecte, situatii etc. Este procesul pe care Edward de Bono il numeste gandire laterala.

„Investigatia intelectuala” si „experimentul teoretic”

     Daca s-ar intalni o persoana/un grup de persoane pasionata/e de activitatea si de geniul lui Leonardo da Vinci cu o alta persoana/un alt grup de persoane pasionata/e de geniul si activitatea lui Albert Einstein, ar avea cu siguranta multe lucruri de discutat. Dar ce s-ar intampla daca – ipotetic vorbind – s-ar intalni chiar cele doua genii?!? O carte cu dialoguri ipotetice intre cei doi cred ca ar face inconjurul lumii si ar fi nemaipomenit daca as gasi pe cineva interesat de dezvoltarea unui proiect in acest sens. Totusi, cei doi se pot intalni in mintea fiecarei persoane pasionate de realizarile, de modul de a fi si de a gandi al celor doua personalitati.

     Ce-mi face sa se aprinda imediat un beculet este asemanarea izbitoare dintre „metodele de lucru”. Am folosit ghilimele pentru ca este vorba despre metode de lucru …cu mintea! Astfel:

  • in articolul despre Leonardo spuneam ca a atins excelenta ca urmare a nenumaratelor sale observatii de o deosebita acuratete, a experimentelor ingenioase, a reflectiilor adanci si temeinice. El folosea cel putin trei perspective asupra obiectului studiului si studia cat se poate de bine relatiile dintre elementele componente. Acorda o atentie deosebita pentru detalii – trecea de la un detaliu la altul numai dupa se familiariza si dupa ce intelegea absolut tot ce putea sa inteleaga referitor la primul.  Era analitic si metodic si nu a avut limite in ceea ce priveste investigatia intelectuala; imaginatia lui libera si fina capacitate de intelegere patrundeau oriunde dorea.
  • despre Einstein se stie faptul ca avea inca de mic obiceiul sa analizeze in detaliu orice punct de vedere/gand/idee/informatie si ca nu se angaja in dicutii legate de aspectele respective pana cand nu sonda mental fiecare implicatie pe care acestea puteau s-o aiba. Pentru aceasta, Einstein se folosea de experimente mentale. Crea pur si simplu mental probleme care sa-l ajute in a-si explora ideile. Imagina scenarii extreme din care tragea concluzii deosebit de utile in legatura cu ideile avansate. Se stie ca Einstein a spus ca „imaginatia este mai importanta decat cunoasterea”. El a numit acest mod de lucru „experimentul teoretic” sau „experiment mental” spunand – ori de cate ori avea ocazia – ca pentru experimentul teoretic nu ai nevoie decat de un stilou si o foaie.

     Cele doua genii au multe alte trasaturi comune ce trebuie analizate in detaliu.