Creativitate si Inovatie. Metoda ASIT.

     Am publicat astazi pe www.empower.ro un articol referitor la Advanced Systematic Inventive Thinking. Vor urma si altele.

Pentru inceput, cele patru principii si cele doua conditii care stau la baza acestei metode de gandire sistematica inventiv-creative.

Po: provocative operation

     Am gasit un concept deosebit de interesant la Edward de Bono. Se stie ca el este parintele conceptului de gandire laterala; ce nu stiam era faptul ca el nascocise un cuvant drept indicator simbolic al unei idei avansate ca provocare si pentru valoarea ei de miscare: po. Po ar putea fi privit ca inrudit cu „ipoteza”, „supozitie”, „posibil”…

Po vine sa ajute la demersul sistematic de a rupe barierele gandirii, de a incalca supozitiile fundamentale ale unei situatii. Daca, in mod normal, rotile sunt rotunde, rotile po ar trebui sa fie patrate, triunghiulare, pentagonale etc. Cumparatorii po ar trebui sa primeasca bani pentru a cumpara lucruri. Si asa mai departe…

Po apartine logicii unui sistem de modele asimetrice. El ne ofera un alt punct de plecare, pornind de la care putem ajunge pe un drum pe care altfel nu l-am fi abordat. O idee aparent absurda ne zdruncina gandirea si ne face sa iesim din modelele noastre obisnuite. Este posibil ca po sa ne faca sa trecem la un nou model, la fel cum este posibil sa revenim la modelele obisnuite. 

Valoarea lui po consta mai ales in faptul ca folosim o idee pentru efectul ei de inaintare. O idee absurda poate avea o mare valoare de miscare; ne putem folosi de ea pentru a ajunge la o alta idee, utila, la fel cum ne folosim de pietrele ce ies din rau pentru a pasi de pe un mal pe celalalt. Ce trebuie sa facem este sa extragem principiul din ideea absurda si sa ne concentram asupra diferentelor. Intrebari ajutatoare: „Ce este interesant la aceasta idee?” , „Ce este diferit in aceasta idee?”, „Ce ne sugereaza aceasta idee (absurda)?”, „La ce ne conduce ea?”, „Cum putem aplica acest nou model la situatia noastra?”

Networking si un tip

     Trecuse ceva timp de cand voiam sa mai adaug in blogroll doua site-uri importante in domeniu. Consider newsletterele lor deosebit de relevante.  Acum a venit momentul. Start2think.com ne explica ce inseamna Advanced Systematic Inventive Thinking (ASIT) – gandirea sistematic inventiva – o tehnica deosebit de utila pentru inovatie. In plus, pe innovationtools.com se gasesc multe articole interesante, resurse relevante, detalii despre tehnci.

Pontul se refera la o chestie pe cat de simpla pe atat de utila: marimea. De fapt, nu este vorba numai despre marime ci putem generaliza la ceea ce in NLP poarta numele de „lucru cu modalitatile”. Adica: „mai mare/mai mic”, „mai aproape/mai departe”, „alb-negru/color”, „mai tare/mai incet”, „mai repede/mai incet”, „mai putin/mai mult”, „mai cald/mai rece” sau combinatii intre ele.

Sunt utile in creativitate si inovatie? Bineinteles! Daca schimbam macar una dintre aceste caracteristici, in sistemul respectiv vor interveni modificari. Ramane sa le pastram pe cele care genereaza efectele dorite de noi si – daca mai este necesar – sa le calibram. 

Decolteu catre o minte de geniu

     Cu aproximativ o luna in urma incercasem sa definesc decolteul unei femei printr-un poem hai-ku. Nu am reusit sa ma restrang la numarul limita de silabe dar stiu ca iesise ceva frumos. Chiar l-am scris pe un post it. Problema este ca astazi mi-am amintit de momentul respectiv si mi-am dat seama ca am uitat cum suna poemul. Am incercat sa-mi amintesc dar apoi mi-am zis ca ar fi mai bine sa o iau de la capat. A iesit asa:

Decolteu

…fereastra triunghiulara catre fantezii fierbinti.

Desi stiu ca este cu mult diferit fata de incercarea initiala, ceea ce mi se pare acum deosebit este faptul ca ideea de baza a conceptului poate fi aplicata si in creativitate – fereastra catre minte, catre gandire si imaginatie. O fereastra catre un teritoriu in care, plecand de la un „dat” placut, atragator, poti ajunge la elemente dezirabile, la posibilitati nelimitate si neingradite.

Intr-un fel, este ceea ce face Robert Dilts in cartea „Strategies of Genius (vol. II) – Albert Einstein” despre care pot sa spun ca este cea mai importanta carte ce mi-a trecut prin mana. In urma a zeci de ani de munca, strategia gandirii creative a lui Einstein este sintetizata intocmai ca un poem hai-ku. Pentru Einstein, procesele psihologice fundamentale pentru gandire erau „sense experiences”, „memory pictures”, „images”, „feelings” si „language”. Acestea erau folosite in felul urmator:

1. Experientele senzoriale formau input-ul pentru demersul creativ/strategie.
2. Aceste experiente senzoriala lasa in memorie imagini care intra intr-un joc al combinarilor cu constructele imaginate, printr-un proces de asociere stimulat de senzatiile kinestezice si de activitatea musculara (/ideea de miscare).
3. Numeroasele siruri de imagini care rezulta din aceste combinari sunt observate apoi de la un nivel superior prin prisma unor concepte despre care se observa ca se repeta, niste pattern-uri care constituie elemente ordonatoare prin faptul ca realizeaza conexiuni intre serii de imagini care anterior nu aveau vreo legatura.
4. Un sentiment va indica apoi (la un moment dat) gradul de completare, de conexiune intre elemente, furnizand un feedback si o intarire pentru jocul combinarilor care este astfel modelat si directionat.
5. Conceptele vizuale care rezulta din interactiunea dintre jocul combinarilor, pattern si sentiment sunt apoi evaluate si exprimate cu ajutorul conceptelor logice (matematice sau verbale). 

Cine doreste sa citeasca „Strategies of Genius” ma poate contacta.

„Cum sa gandesti ca Einstein” – Scott Thorpe

     „Cum sa gandesti ca Einstein” este o carte cu care te poti delecta si din care poti sa si inveti ceva foarte util. Pe alocuri chiar am ras pentru ca stilul lui Scott Thorpe este simplu si distractiv. Din moment ce atat solutiile la problemele cu care ne confruntam cat si obstacolele din calea lor se afla – de fapt – in mintea noastra, avem nevoie de exercitii care sa ne ajute sa le vedem pe primele si sa le ocolim pe cele din urma. De la primul la ultimul capitol, cartea insista pe tehnici sistematice in acest sens.

Deosebit de important este sa identifici corect problema; nici chiar Einstein nu ar fi reusit sa gaseasca solutiile unor probleme incorect definite. Altfel, in loc sa-ti largesti aria optiunilor, iti pui o multime de restrictii. Mai rau este faptul ca tocmai gandirea conventionala pare sa fie corelata cu „orbirea” in fata problemelor. Einstein reusea sa sparga tiparele si sa incalce regulile care pareau de neincalcat pentru contemporanii sai. Asta s-a petrecut mai ales in zorii carierei sale cand, pentru ca nu s-a aflat in contact cu lumea stiintifica, a reusit sa evite modelele de gandire ineficiente ale oamenilor de stiinta de la acea vreme, ceea ce i-a permis sa faca si cele mai importante descoperiri (contributiile sale remarcabile au venit la inceputurile carierei sale!).

Principiul central al cartii este acela al incalcarii regulilor. Poate fi vorba despre nesocotirea regulilor, de ocolirea lor, de adoptarea regulilor opuse, de exceptii de la reguli sau, pur si simplu, de neglijarea regulilor. Evident, intai va trebui ca regulile sa fie identificate. 🙂

Mi s-a parut deosebit de importanta ideea ca redirectionarea gandirii are nevoie de o structura – adevar la care ajunsesem si eu cand incercam sa inteleg modul in care se formeaza reprezentarile si cum pot fi ele influentate ori schimbate. Apoi mi-a mai placut faptul ca am mai primit doua, trei confirmari: cele referitoare la retinerea (pe cat posibil) a cat mai multe idei si – derivat din aceasta necesitate – notarea lor pe cartonase, apoi reprezentarea prin desene/scheme mai mult sau mai putin complexe a oricaror situatii si probleme. Sunt cam trei ani (din ultimii zece in care scriu cam toate ideile care imi vin) de cand imi reprezint ideile – in cuvinte ori fel de fel de desene – mai intai pe cartele de metrou (si am tot timpul la mine cateva!) si abia apoi le dezvolt si le transcriu in agenda. Recomand asta cu caldura tuturor! Rezultatele sunt dincolo de asteptari si de imaginatie! Se intampla sa ajung seara acasa chiar si cu zece asemenea cartonase care-mai-de-care pline cu idei geniale. Am impresia ca, permanent, creativitatea si cartelele de metrou din buzunare isi dau mana! 🙂

Cartea mai abunda si in citate. Cele mai multe sunt ale lui Einstein. Si cele mai importante! …si cele mai hazlii! Iata doua dintre ele:

„Problemele importante cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel al gandirii ca atunci cand le-am creat!„ (Albert Einstein)

 „Principiul telegrafului fara fir nu este greu de inteles. Telegraful obisnuit este ca o pisica foarte lunga. O tragi de coada in New York si ea miauna in Los Angeles. Telegraful fara fir este la fel, numai ca lipseste pisica.” (Albert Einstein)

Limbajul, regulile si combinatiile (ideile)

     In cartea lui Robert Dilts – Strategies of genius: Albert Einstein (despre care o sa discutam mai in detaliu peste putin timp) se vorbeste pe la inceput despre modelele generative. Un model generativ are niste elemente care interactioneaza pe baza unor legi/reguli de baza si care, astfel, pot produce o varietate (in unele cazuri chiar infinita) de combinatii/rezultate. Ca exemplu este specificat limbajul uman. Acesta are un numar finit de reguli de gramatica, ele permitandu-ne sa combinam un anume numar de cuvinte pentru a produce un numar infinit de propozitii si idei.

Desi nu s-a mai insistat pe exemplul respectiv, mie mi s-a parut deosebit de important. De aceea cred ca trebuie putin analizat.

Sa spunem ca numarul total de cuvinte din vocabularul unei limbi este „c” iar numarul de reguli de gramatica ale limbii respective este „r”. Teoretic, combinatiile de cuvinte (de cate 2,3,4… cuvinte pana la zeci, sute, mii) pot produce o infinitate de propozitii si idei (pe care le notam cu „i”). i(c,r) = ∞

Acum sa zicem ca o persoana, p1, cunoaste si aplica toate regulile de gramatica ale limbii la care ne referim dar nu cunoaste toate cuvintele acelei limbi ci doar c1. Asta inseamna ca, macar teoretic, persoana p1 ar fi capabila de o varietate mai mica de propozitii si idei decat modelul ideal. Putem sesiza cu mai mare usurinta ca, pe masura ce numarul de cuvinte cunoscute scade, regulile limbii respective vor constitui limitari pentru individ. c1<c,     i (c1, r) < i (c,r)

Numarul virtual infinit de propozitii si de idei ce ar putea fi create cu un numar mai redus de cuvinte s-ar putea pastra in urmatoarele conditii:

• a) ar creste frecventa combinarilor de cuvinte (adica a demersurilor de comunicare) si, implicit, numarul rezultatelor;
• b) ar creste gradul de varietate a combinarilor (adica a rezultatelor – propozitii si idei), ceea ce inseamna o crestere a complexitatii combinatiilor, operand nu doar cu interjectii si combinatii de cuvinte luate cate 2, 3, sau 4 cuvinte ci cu combinatii de cuvinte luate cate 20, 30,… mergand chiar pana la 100 si peste;
• a) si b) la un loc; adica persoana ar comunica/ar gandi/ar scrie mai des, mai mult si mai complex.

Aceste situatii sunt insa valabile daca presupunem ca persoana aplica toate regulile de gramatica. Mai exista insa si situatia in care, chiar si in cazul unui numar (mult) mai mic de cuvinte decat c, rezultatele posibile sa aiba un grad de varietate care sa tinda tot spre infinit: acel caz in care, in mod deliberat sau nu, se micsoreaza numarul de reguli gramaticale ce vor fi respectate. In acest caz, optiunile de combinare a cuvintelor vor putea fi mai putin limitate. Desi calitatea comunicarii (data de claritate, corelata cu corectitudinea gramaticala) ar avea de suferit, poate fi relativ usor extrasa o idee-esenta, mai mult sau mai putin relevanta pentru context. Totusi ar trebui pastrat un numar optim de reguli elementare pentru a se reduce riscul scaderii accentuate a calitatii actului de comunicare (adica pentru a se evita situatia in care ideile ar deveni neinteligibile).

Concluzia este ca, atunci cand dorim sa generam cat mai mute idei, trebuie sa fim foarte prolifici in ce priveste actele de comunicare (fie cu noi insine, fie cu cei din jur, fie in scris), fara a fi prea mult preocupati de perfectiunea din punct de vedere gramatical a comunicarii sau in ce priveste forma. Adica sa spunem ori sa scriem cat mai mult posibil, chiar si cu greseli (gramaticale), pentru ca – din rezultatele combinarilor respective de cuvinte – se va putea extrage o idee. Desigur, acest principiu nu trebuie extins la intreaga noastra activitate!

Imaginile stimuleaza creativitatea

Pe octavdafinoiu.ro am postat un articol care aduce completari celui referitor la depozitarele de idei. In articolul respectiv am insistat asupra rolului imaginilor in stimularea creativitatii si am dat exemplul operarii cu bancile de imagini, fie ele organizate sau nu.

Ar mai fi important faptul ca, atunci cand privim fotografii, se activeaza alti centri nervosi decat in momentele in care doar incercam sa gasim continuari logice ale unor idei/concepte. In aceasta situatie, cu emisfera dreapta „pornita”, ne va fi mult mai usor sa vedem relatii si conexiuni noi si sa generam noul, fie referitor la idei si perspective, fie referitor la obiecte, situatii etc. Este procesul pe care Edward de Bono il numeste gandire laterala.

Depozitarele de idei – izvor de creativitate si inovatie

In postarea intitulata „esenta creativitatii” mentionam faptul ca o opera noua, o idee noua, descoperirile sau modelele/metodele/modurile noi de organizare au la baza reprezentari, perceptii, idei acumulate anterior care se combina intr-o maniera originala.
Exista cateva aspecte deosebit de importante aici care, in final, ne vor conduce catre surse practic inepuizabile de noutate, de un potential imens, care ne sunt la indemana.

1. Este vorba despre un proces intern – mental – care consta in asocieri ale unor reprezentari/perceptii/idei. Ori asta inseamna ca fundamentul creativitatii si al inovatiei se situeaza la nivelul limbajului! Literele si cuvintele sunt cele mai mici unitati cu care se poate opera pentru a crea ceva. De asemenea, imaginile constituie elemente cu care se poate opera (probabil ca un meme este cea mai mica unitate in acest sens).
2. Asocierile trebuie sa aiba drept rezultat o anumita doza de noutate, ceea ce inseamna practic o combinare/combinatie de elemente (reprezentari/perceptii/idei) deosebita fata de ceea ce exista anterior. Combinarea aceasta presupune „incalcarea” unui anumit mod de organizare – o mica sau o mare revolutie – in cadrul sistemului respectiv, ceea ce presupune incalcarea sau nesocotirea unor reguli, fie intr-un mod sistematic, fie in mod aleatoriu.

Pe aceste baze, putem concluziona ca plecand de la materiale cuprinzatoare si de o mare varietate, exprimate in cuvinte si/sau imagini, se pot genera perspective, idei, obiecte, modele si metode noi. Acum se pune intrebarea „Exista depozite de asemenea elemente care sa ne ofere materialul de lucru vast si – la nevoie – complex, ori de cate ori avem nevoie?”. Raspunsul este „Da!”. Avem la indemana banci de date cu care putem opera. Eu le numesc depozitare de idei. Aici intra, in primul rand, dictionarele. DEX este poate cel mai cuprinzator dar nu trebuie sa neglijam nici dictionarele specializate. De asemenea, pot fi incluse orice ghiduri, directoare etc sau operele care sunt caracterizate printr-un grad ridicat de cuprindere a conceptelor dintr-un anumit domeniu. Cu asemenea resurse putem sa facem operatii dupa reguli formulate chiar de noi. Nu exista limite in ce priveste criteriile pe baza carora putem sa facem operatii de combinare.

DEX (sau extinzand – dictionarul explicativ al oricarei limbi) este cel mai cuprinzator depozitar de idei. Practic, este resursa primara care foloseste ca baza pentru toate ideile posibile. Modurile de operare si regulile de operare cu limbajul determina practic orizontul limitat sau nelimitat al ideilor la care putem ajunge. Complexitatea si originalitatea rezultatelor combinarilor le hotaram doar noi atunci cand ne alegem regulile operatiilor.

Creativitate de mana stanga – natura ne inzestreaza diferit

     In urma cu cativa ani, niste cercetatori americani au observat ca multi dintre oamenii care au ajuns in top in diverse domenii in S.U.A. scriu cu mana stanga. Ei s-au intrebat daca intre cele doua lucruri exista o legatura. Rezultatele cercetarilor au fost uimitoare: intre scrisul cu mana stanga – pe de-o parte – si creativitatea si succesul atins de persoana respectiva exista o legatura.

     Lucrurile stau in felul urmator: emisferele cerebrale sunt specializate. Pe langa acest aspect, fiecare emisfera coordoneaza activitatea jumatatii opuse a corpului. Astfel, atunci cand scriem cu mana dreapta, activitatea noastra este coordonata de emisfera stanga (care este specializata pe procese logice). Atunci cand incercam sa scriem cu mana stanga, se formeaza un nou centru al scrisului, de aceasta data pe emisfera dreapta (specializata pe procese emotionale, procese imaginativ-creative, perceptie holistica, imagine si muzica). Scriind cu mana stanga facem ca acel centru nervos nou format, care se invecineaza de centrul proceselor imaginativ-creative, sa-l activeze si pe acesta din urma. Pentru ca nu exista decat un centru al imaginatiei si creativitaii, cei care scriu cu mana stanga au un avantaj fata de cei care scriu cu mana dreapta: activand in mod repetat acest centru nervos ei “vad” in permanenta mai multe solutii posibile ale aceleeasi situatii. Aceasta le permite sa ia in considerare mai multi factori care influenteaza situatia si, in acest fel, sa creasca probabilitatea ca decizia pe care o iau sa fie una mai buna decat deciziile la care cei care scriu cu mana dreapta s-ar opri (de cele mai multe ori, trebuie sa recunoastem, avem tendinta sa ne oprim la prima solutie pe care o gasim).

     Ca sa avem acum o privire de perspectiva asupra fenomenului – comparatie intre stangaci si dreptaci – sa ne gandim ca in orice situatie de viata, indiferent de complexitatea ei, persoanele care scriu cu stanga au toate sansele sa ia decizii mai bune. Asta ii va propulsa, bineinteles, mult mai sus si mult mai usor, in cariera!

     Ar mai fi interesant de facut o cercetare in acest sens pentru a se stabili cam care este rata aparitiei caracteristicilor specifice geniilor printre cei ce scriu cu mana stanga, sau de vazut cam cate dintre genii scriau cu mana stanga. Este cunoscut faptul ca si Leonardo da Vinci era stangaci.

    

„Investigatia intelectuala” si „experimentul teoretic”

     Daca s-ar intalni o persoana/un grup de persoane pasionata/e de activitatea si de geniul lui Leonardo da Vinci cu o alta persoana/un alt grup de persoane pasionata/e de geniul si activitatea lui Albert Einstein, ar avea cu siguranta multe lucruri de discutat. Dar ce s-ar intampla daca – ipotetic vorbind – s-ar intalni chiar cele doua genii?!? O carte cu dialoguri ipotetice intre cei doi cred ca ar face inconjurul lumii si ar fi nemaipomenit daca as gasi pe cineva interesat de dezvoltarea unui proiect in acest sens. Totusi, cei doi se pot intalni in mintea fiecarei persoane pasionate de realizarile, de modul de a fi si de a gandi al celor doua personalitati.

     Ce-mi face sa se aprinda imediat un beculet este asemanarea izbitoare dintre „metodele de lucru”. Am folosit ghilimele pentru ca este vorba despre metode de lucru …cu mintea! Astfel:

• in articolul despre Leonardo spuneam ca a atins excelenta ca urmare a nenumaratelor sale observatii de o deosebita acuratete, a experimentelor ingenioase, a reflectiilor adanci si temeinice. El folosea cel putin trei perspective asupra obiectului studiului si studia cat se poate de bine relatiile dintre elementele componente. Acorda o atentie deosebita pentru detalii – trecea de la un detaliu la altul numai dupa se familiariza si dupa ce intelegea absolut tot ce putea sa inteleaga referitor la primul.  Era analitic si metodic si nu a avut limite in ceea ce priveste investigatia intelectuala; imaginatia lui libera si fina capacitate de intelegere patrundeau oriunde dorea.
• despre Einstein se stie faptul ca avea inca de mic obiceiul sa analizeze in detaliu orice punct de vedere/gand/idee/informatie si ca nu se angaja in dicutii legate de aspectele respective pana cand nu sonda mental fiecare implicatie pe care acestea puteau s-o aiba. Pentru aceasta, Einstein se folosea de experimente mentale. Crea pur si simplu mental probleme care sa-l ajute in a-si explora ideile. Imagina scenarii extreme din care tragea concluzii deosebit de utile in legatura cu ideile avansate. Se stie ca Einstein a spus ca „imaginatia este mai importanta decat cunoasterea”. El a numit acest mod de lucru „experimentul teoretic” sau „experiment mental” spunand – ori de cate ori avea ocazia – ca pentru experimentul teoretic nu ai nevoie decat de un stilou si o foaie.

     Cele doua genii au multe alte trasaturi comune ce trebuie analizate in detaliu.